Evenimentele Ultimelor Zile

Evenimentele Ultimelor Zile
este cântarea experienţei lor, o experienţă pe care nici o grupare nu a avut-o vreodată. „Ei Îl urmează
pe Miel oriunde merge El”. Cei o sută patruzeci și patru de mii sunt strămutaţi de pe pământ, dintre
cei vii, fiind socotiţi „ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel” (Apocalipsa 15,2-3; 14,1-
5). „Aceștia vin din necazul cel mare” (Apocalipsa 7,14). Ei au trecut printr-o vreme de strâmtorare
cum n-a mai fost alta de când există popoare pe pământ. Ei au îndurat spaima din timpul nopţii
strâmtorării lui Iacov și au stat fără mijlocitor în timpul vărsării judecăţilor finale ale lui Dumnezeu.
– The Great Controversy, 1911, p. 648, 649.
Dumnezeu nu dorește ca ei să intre în discuţii contradictorii asupra subiectelor care nu-i ajută la
creșterea spirituală, cum ar fi cea privitoare la cine vor fi cei o sută patruzeci și patru de mii. Fără
nici o îndoială, nu peste mult timp, cei care sunt aleși de Dumnezeu vor cunoaște răspunsul. –
Selected Messages, cartea 1, 1901, p. 174.
Poporul lui Dumnezeu salvat
Oastea lui Satana și oamenii nelegiuiţi îi vor înconjura și vor tresălta de bucurie, pentru că li se
va părea că nu mai este cale de scăpare pentru poporul lui Dumnezeu. Dar, în culmea orgiei și a
triumfului lor, se aud zgomotele teribile ale celui mai puternic tunet. Cerurile se înnegresc și sunt
luminate doar de lumina strălucitoare și de slava impresionantă care vine pe măsură ce vocea lui
Dumnezeu răsună din locașul Său cel sfânt.
Temeliile pământului sunt zguduite, clădirile se clatină și cad la pământ cu un trosnet teribil.
Marea fierbe ca un cazan și pământul întreg este într-o teribilă agitaţie. Robia celor drepţi este
curmată și, în șoapte plăcute și solemne, își spun unul altuia: „Suntem salvaţi! Acesta este glasul lui
Dumnezeu”. – Testimonies for the Church, vol. 1, 1862, p. 353, 354.
Când protecţia legilor omenești le va fi retrasă celor care cinstesc Legea lui Dumnezeu, în
diferite ţări va avea loc o mișcare simultană pentru nimicirea lor. Când se va apropia timpul stabilit
în decret, oamenii vor conspira să smulgă din rădăcini secta urâtă de ei. Se va lua hotărârea ca, întro
singură noapte, să se dea o lovitură decisivă, glasul dizident și mustrător să fie redus la tăcere.
Poporul lui Dumnezeu – unii în celulele închisorilor, alţii ascunși în adăposturi izolate din păduri
și munţi – încă se roagă pentru protecţia divină, în timp ce, în fiecare loc, cete de oameni înarmaţi,
îndemnaţi de oștirile îngerilor răi, se pregătesc pentru lucrarea morţii. Cu strigăte de triumf, batjocuri
și blesteme, mulţimea de oameni răi este gata să se repeadă asupra prăzii, când, iată, un întuneric
dens, mai profund decât bezna nopţii, cade peste pământ.
Când Dumnezeu Își va arăta puterea pentru eliberarea poporului Său, va fi miezul nopţii... În
mijlocul cerului înfuriat se vede un loc senin, de o slavă de nedescris, de unde vine glasul lui
Dumnezeu, ca vuietul multor ape, spunând: „S-a isprăvit!” (Apocalipsa 16,17). Acest glas clatină
cerurile și pământul...
Cele mai mândre orașe ale pământului sunt în ruine. Palatele trufașe, pentru care oamenii mari
ai pământului și-au irosit averea spre slava proprie, se prăbușesc la pământ în faţa ochilor lor. Zidurile
143