Rugăciune

Rugăciune
îndepărtând orice piedică, aşa încât Domnul să poată revărsa Duhul Său asupra unei biserici
ofilite şi asupra unei adunări nepocăite. Dacă Satana şi-ar fi împlinit scopul, nu ar fi avut loc
niciodată o altă înviorare spirituală, mare sau mică, până la sfârşitul timpului. Totuşi noi nu
suntem în neştiinţă cu privire la metodele lui. Noi putem să ne împotrivim puterii lui. Când
calea va fi pregătită pentru Duhul lui Dumnezeu, binecuvântarea va veni. Satana nu poate să
împiedice o ploaie de binecuvântări care coboară asupra poporului lui Dumnezeu, aşa cum
nu poate să închidă ferestrele cerului, pentru ca ploaia să nu poată cădea pe pământ.
Oamenii răi şi diavolii nu sunt în stare să împiedice lucrarea lui Dumnezeu sau să
îndepărteze prezenţa Sa din adunările celor ce alcătuiesc poporul Său, dacă ei îşi mărturisesc
păcatele şi le înlătură cu o inimă supusă şi smerită şi dacă ei cer cu credinţă împlinirea
făgăduinţelor Sale. — Selected Messages 1:124.
Duhul însoţeşte fiecare rugăciune sinceră — Religia care vine de la Dumnezeu este
singura religie care duce la Dumnezeu. Pentru a-L sluji corect, trebuie să fim născuţi din
Duhul Sfânt. El va curăţi inima şi va înnoi mintea, dându-ne o nouă putere de a-L cunoaşte
şi a-L iubi pe Dumnezeu. El ne va face să ascultăm de bunăvoie de toate cerinţele Lui.
Aceasta este adevărata închinare. Ea este rodul lucrării Duhului Sfânt, Toate rugăciunile
sincere sunt inspirate de Duhul si asemenea rugăciuni sunt plăcute Iui Dumnezeu. Oriunde
un suflet Îl caută pe Dumnezeu, se dă pe faţă lucrarea Duhului, iar Dumnezeu Se descoperă
acelui suflet. Deoarece asemenea închinători caută, El aşteaptă să-i primească şi să facă din
ei fiii şi fiicele Lui. — Hristos, Lumina lumii, 189.
Rugăciunea lipsită de o activitate stăruitoare pentru ceilalţi conduce la
formalism — Dumnezeu nu doreşte ca vreunul dintre noi sa se facă pustnic sau călugăr şi
să se retragă din lume pentru a face numai rugăciuni. Viaţa noastră trebuie să se asemene
vieţii Domnului Hristos atât când era pe munte în rugăciune, cât şi după aceea, când era în
mijlocul mulţimii. Cel care doar se roagă, nefăcând nimic altceva, în curând va înceta şi să
se roage sau rugăciunile lui vor ajunge să fie o simplă formalitate. Când oamenii se retrag
din viaţa socială, departe de sfera îndatoririlor creştine şi de purtarea crucii, când încetează
să lucreze cu zel pentru Domnul care a lucrat cu zel pentru ei, ajung să nu mai aibă pentru ce
să se roage şi pierd simţământul nevoii de rugăciune. Rugăciunile lor devin individualiste şi
egoiste.
Ei nu se pot ruga pentru nevoile omenirii sau pentru înălţarea şi edificarea împărăţiei Iui
Dumnezeu, cerând putere pentru această lucrare. — Calea către Hristos, 101.
Progresul spiritual depinde de rugăciune — Dacă vrem să progresăm în viaţa
spirituală, trebuie să ne rugăm mai mult. Cât de mult ne rugam când solia adevărului a fost
vestită pentru prima dată! Cât de des vocea mijlocirii s-a auzit în cameră, în hambar, în
livadă sau în dumbravă! Adesea am petrecut ore întregi în rugăciuni stăruitoare, doi sau trei
împreună, cerând împlinirea făgăduinţei. Adesea, suspinul plânsului era auzit, iar apoi,
vocea mulţumirii şi a cântecului de laudă. Acum, ziua Domnului este mai aproape decât
91