Rugăciune

Rugăciune
dată. Noi trebuie să învăţăm acelaşi lucru. Nu trebuie să credem pentru că vedem sau simţim
că Dumnezeu ne ascultă. Trebuie să ne încredem în făgăduinţele Lui. Când venim la El în
credinţă, fiecare cerere pătrunde în inima lui Dumnezeu. Când am cerut binecuvântările Lui,
trebuie să credem în acelaşi timp că le primim şi să-I mulţumim că le-am primit. Apoi să ne
vedem de îndatoririle noastre, fiind siguri că binecuvântarea se va da, atunci când vom avea
mai mare nevoie de ea. Când am învăţat să facem lucrul acesta, vom şti că rugăciunile
noastre au fost ascultate. Dumnezeu va face pentru noi „nespus mai mult”, „potrivit cu
bogăţia slavei Sale” şi „după lucrarea puterii tăriei Lui” (Efeseni 3, 20.16; 1, 19), — Hristos,
Lumina lumii, 200.
Rugăciunile la cure aparent nu primim răspuns ar putea să fie printre
binecuvântările noastre cele mai mari — În grija Sa iubitoare şi în interesul arătat faţă de
noi, adesea, Cel care ne înţelege mai bine decât ne înţelegem noi înşine refuză să ne lase să
căutăm în mod egoist satisfacerea propriei ambiţii. El nu ne permite să trecem pe lângă
îndatoririle comune, dar sfinte, care se află chiar lângă noi. Adesea, aceste îndatoriri
reprezintă tocmai pregătirea esenţială pentru o lucrare mai înaltă. Deseori, planurile noastre
dau greş numai pentru a avea succes acelea pe care le are Dumnezeu pentru noi.
Nu suntem niciodată chemaţi să facem cu adevărat un sacrificiu pentru Dumnezeu. El ne
cere să-I cedăm multe lucruri, dar dacă facem aşa, nu renunţăm decât la ceva ce ne
împiedică în calea noastră spre cer. Chiar şi când ni se cere să renunţăm la acele lucruri care
sunt bune în ele însele, putem fi siguri că Dumnezeu ne pregăteşte un bine şi mai mare.
În viaţa viitoare, tainele care aici ne-au necăjit şi dezamăgit ni se vor desluşi. Vom vedea
că rugăciunile noastre aparent neascultate şi aşteptările noastre zadarnice s-au numărat
printre binecuvântările cele mai mari.
Trebuie să privim fiecare îndatorire ca fiind sfântă, oricât de umilă ar fi, pentru că ea este
o parte din slujirea adusă lui Dumnezeu. Rugăciunea noastră zilnică ar trebui să fie:
„Doamne, ajută-mă să fac tot ce pot mai bine. Învaţă-mă cum să fac o lucrare mai bună. Dămi
energie şi voioşie. Ajută-mă să aduc în slujirea mea spiritul iubitor eu care a slujit
Mântuitorul”. — Divina vindecare, 473, 474.
Uneori, Dumnezeu nu ne dă lucrurile pe care le cerem, deoarece are ceva mai bun
pentru noi — Când venim la El, trebuie să ne rugăm să fim făcuţi în stare să împlinim
scopul Său şi să cerem ca dorinţele şi interesele noastre să poată fi pierdute în ale Lui.
Trebuie să recunoaştem că acceptăm voinţa Sa, nu să ne rugăm ca El să fie de acord cu
voinţa noastră. Este mai bine pentru noi că Dumnezeu nu răspunde întotdeauna la
rugăciunile noastre exact când dorim şi în modalitatea pe care o dorim noi. El va face pentru
noi mai mult şi mai bine decât să împlinească toate dorinţele noastre, pentru că
înţelepciunea noastră nu este bună. — Mărturii pentru comunitate 4:148.
85