Rugăciune

Rugăciune
simţim atingerea Sa vizibilă, dar mâna Sa este îndreptată spre noi cu iubire, milă şi
înţelegere.
Când venim să cerem mila şi binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să avem un spirit
iubitor şi iertător. Oare cum ne putem ruga: „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi
iertăm greşiţilor noştri” şi totuşi să nutrim un spirit neiertător? (Matei 6, 12). Dacă ne
aşteptăm ca rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să-i iertăm pe alţii în acelaşi fel şi în
aceeaşi măsură în care sperăm să fim iertaţi noi.
O altă condiţie a ascultării rugăciunii este perseverenţa. Dacă dorim să creştem în
credinţa şi experienţa creştină, trebuie să ne rugăm neîncetat. Să fim „stăruitori în
rugăciune”, să „stăruim în rugăciune, veghind în ea cu mulţumiri” (Romani 12,
1.2; Coloseni 4, 2). Apostolul Petru îi sfătuia pe credincioşi să fie „înţelepţi şi să vegheze în
vederea rugăciunii” (1 Petru 4, 7). Pavel sfătuia: „În orice lucru, aduceţi cererile voastre la
cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4, 6). „Dar voi,
preaiubiţilor”, spunea apostolul Iuda, „ ... rugaţi-vă prin Duhul Sfânt şi ţineţi-vă în dragostea
lui Dumnezeu” (Iuda 20.21). — Calea către Hristos, 95-97.
Dacă îi aducem lui Dumnezeu doar o ascultare parţială, cu o jumătate de inimă,
făgăduinţa Sa nu va fi împlinită pentru noi. — Divina vindecare, 227.
Dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să trăim în conformitate
cu ele — Noi trebuie să ne rugăm şi să veghem, ca să nu fie nicio lipsă de consecvenţă în
viaţa noastră. Să nu dăm greş în a le arăta altora că noi înţelegem că a veghea în vederea
rugăciunii înseamnă a trăi înaintea lui Dumnezeu în conformitate cu rugăciunile noastre,
pentru ca El să le poată asculta. — Selected Messages 1:116, 117.
Rugăciunea nu are nicio valoare, dacă viaţa nu este trăită în conformitate cu ea —
„Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va
da”. Prezentaţi această făgăduinţă când vă rugaţi. Aveţi privilegiul de a veni la El cu o
îndrăzneală sfântă. Când Ii cerem cu sinceritate să îngăduie ca lumina Sa să strălucească
asupra noastră, El ne va auzi şi ne va răspunde. Totuşi noi trebuie să trăim în armonie cu
rugăciunile noastre. Dacă trăim contrar lor, ele nu au nicio valoare. Am văzut un tată care,
după ce citea un pasaj din Scriptură şi se ruga, adesea aproape îndată ce se ridica de pe
genunchi, începea să-l certe pe copil. Cum putea Dumnezeu să răspundă la rugăciunea pe
care o făcuse? Dacă, după ce îi ceartă pe copiii săi, un tată se roagă, oare rugăciunea aceea
le face bine copiilor? Nu, cu excepţia faptului că este o rugăciune de mărturisire a păcatului
înaintea lui Dumnezeu. — Îndrumarea copilului, 499.
Dacă vrem să primim răspuns la rugăciune, trebuie să includem în ea laudele
noastre — Oare toate exerciţiile noastre devoţionale să constea numai în a cere şi a primi?
Să ne gândim oare totdeauna la nevoile noastre şi niciodată la ce primim? Să fim oare
primitori ai milei Sale şi niciodată să nu-L lăudăm pentru ce a făcut El pentru noi? De rugat,
78