Rugăciune

Rugăciune
înălţând spre cer mâini curate, fără mânie şi îndoială? Nu vă plecaţi capetele şi nu vă
acoperiţi faţa, ca şi cum aţi avea ceva de ascuns, ci ridicaţi-vă ochii spre Sanctuarul ceresc,
unde Hristos, Mijlocitorul vostru, stă înaintea Tatălui pentru a-I prezenta rugăciunile
voastre, împletite cu meritele Sale şi neprihănirea Sa, ca un miros de tămâie.
Sunteţi invitaţi să veniţi, să cereţi, să căutaţi, să bateţi şi sunteţi asiguraţi că nu va fi în
zadar: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci orişicine
cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide”. (Matei 7, 7.8). — Sfaturi
pentru părinţi, educatori şi elevi, 241, 242.
Rugăciunea fierbinte se înalţă ca o mireasmă plăcută — Ei au suportat de bunăvoie
greutăţi şi lipsuri, au vegheat şi s-au rugat pentru succesul lucrării lui Dumnezeu. Darurile şi
sacrificiile lor exprimă recunoştinţa fierbinte şi laudele inimii lor adresate Aceluia care i-a
chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Nu există o mireasmă mai plăcută care se poate
înălţa spre cer. Rugăciunile şi imnurile lor de laudă se înalţă ca o aducere aminte înaintea lui
Dumnezeu. — Selected Messages 2:212.
Doi heruvimi încântători, câte unul la fiecare capăt al chivotului, stăteau în picioare cu
aripile întinse deasupra lui şi atingându-se deasupra capului lui Isus, în timp ce El stătea
înaintea tronului îndurării. Ei stăteau faţă în faţă şi priveau in jos spre chivot, reprezentând
toate oştirile îngereşti care privesc Legea lui Dumnezeu cu interes. Între heruvimi se afla
altarul de aur al tămâierii, iar când rugăciunile sfinţilor, rostite cu credinţă, se înălţau spre
Domnul Isus. El le prezenta Tatălui Său şi un nor de tămâie mirositoare se ridica de pe altar,
semănând cu un fum în culorile cele mai frumoase. Deasupra locului unde stătea Domnul
Isus, înaintea chivotului, era o slavă atât de strălucitoare, încât nu am putut să o privesc. Ea
părea la fel de strălucitoare ca scaunul de domnie al Iui Dumnezeu. Când tămâia se înălţa
spre Tatăl, slava nespusă pornea de la scaunul de domnie al lui Isus şi se revărsa asupra
acelora ale căror rugăciuni se înălţaseră asemenea fumului de tămâie plăcui mirositor.
Lumina se revărsa cu îmbelşugare asupra lui Isus şi acoperea tronul harului, iar slava
umplea templul. Nu am mai putut să privesc multă vreme strălucirea nespus de mare. Niciun
limbaj nu poate să o descrie. Am fost copleşită şi m-am întors din prezenţa maiestăţii şi a
slavei acelei privelişti. — Experienţe şi viziuni, 252.
Noi trebuie să imităm exemplul Domnului Hristos de rugăciune neîncetată —
Puterea lui Hristos a stat în rugăciune. El a luat natura omenească, a purtat slăbiciunile
noastre şi S-a făcut păcat pentru noi. Domnul Hristos Se retrăgea în dumbrăvi sau în munţi,
departe de mulţime şi de orice altceva. Acolo era singur cu Tatăl Său, îşi revărsa cererile cu
o stăruinţă puternică şi căuta cu toată puterea sufletului Său să Se prindă de mâna Celui
Infinit. Când în faţa Lui se găseau încercări noi şi mari, El se retrăgea în singurătatea
munţilor şi petrecea noaptea întreagă, rugându-Se Tatălui Său ceresc.
Pentru că Domnul Hristos este exemplul nostru în toate lucrurile, dacă noi imităm acest
model de rugăciune stăruitoare şi neîncetată, cerând, în Numele Aceluia care nu a cedat
58