Rugăciune

Rugăciune
tronul harului. Stăruiţi în rugăciune fără şovăire. Dumnezeu nu spune: Rugaţi-vă o dată, iar
Eu vă voi răspunde. El spune: Rugaţi-vă neîncetat, crezând că aveţi lucrurile pe care le
cereţi şi le veţi primi, iar Eu vă voi răspunde. — The Gospel Herald, 28 mai, 1902.
Este nevoie de rugăciuni arzătoare, nu de rugăciuni slabe şi fără tragere de inimă —
Este nevoie de rugăciune — de cea mai serioasă, arzătoare şi chinuitoare rugăciune — o
rugăciune ca aceea înălţată de David, când a exclamat: „Cum doreşte un cerb izvoarele de
apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule”. „Mi se topeşte sufletul de dor după
legile Tale”. „Suspin după mântuirea Ta”. „Sufletul meu suspină şi tânjeşte după curţile
Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu”. „Iată, doresc să împlinesc
poruncile Tale”. Acesta este spiritul rugăciunii luptătoare, asemenea celui de care a fost
stăpânit psalmistul rege.
Daniel s-a rugat lui Dumnezeu nu înălţându-se pe sine sau revendicând vreo virtute:
„Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste
pentru Tine”. Aceasta este rugăciunea pe care Iacov o numeşte eficientă şi fierbinte. Despre
Hristos este scris: „A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai
fierbinte”. În ce contrast cu această mijlocire din partea Maiestăţii cerului sunt rugăciunile
slabe, fără tragere de inimă, care sunt înălţate către Dumnezeu! Mulţi sunt mulţumiţi cu o
slujire a buzelor şi puţini au o dorinţă sinceră, serioasă şi plină de dragoste după Dumnezeu.
— Mărturii pentru comunitate 4:534.
Rugăciunea biruitoare nu trebuie să conţină lacrimi şi lupte — Multe suflete se zbat
pentru biruinţe speciale şi binecuvântări deosebite, ca să poată săvârşi unele lucruri mari. În
scopul acesta, ele simt întotdeauna că trebuie să ducă lupte pline de agonie şi lacrimi în
rugăciune. Dacă vor cerceta Scripturile, rugându-se să cunoască voinţa explicită a lui
Dumnezeu şi apoi vor face voia Sa din inimă, fără reţineri sau îngăduinţă de sine, aceste
persoane vor găsi pacea. Nici chiar toată agonia, toate lacrimile şi luptele lor nu le vor aduce
binecuvântarea pe care o doresc aşa de stăruitor. Eul trebuie să fie supus în întregime lui
Dumnezeu. Aceste suflete trebuie să facă lucrarea care li se prezintă, însuşindu-şi belşugul
de har pe care Dumnezeu a făgăduit că-l va da tuturor celor ce îl cer cu credinţă. — Mărturii
pentru comunitate 9:165.
Rugăciunea fierbinte şi continuă este o necesitate — Dacă Mântuitorul lumii, Fiul lui
Dumnezeu, a simţit nevoia de a Se ruga, cu atât mai mult noi, ca fiinţe muritoare şi slabe, ar
trebui să simţim nevoia de a ne ruga zelos şi consecvent.
Tatăl nostru ceresc aşteaptă să-şi reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale.
Este privilegiu nostru acela de a bea cu îndestulare din fântâna Iubirii Nemărginite. Este de
mirare că ne rugăm aşa de puţin! Cu toate că Dumnezeu este binevoitor şi gata să asculte
rugăciunea sinceră a celui mai umil dintre copiii Săi, din partea noastră se manifestă o mare
reţinere şi lipsă de interes pentru a-I face cunoscute nevoile noastre. Ce ar putea gândi
îngerii cerului despre fiinţele omeneşti sărmane, neajutorate şi supuse ispitei, care, în ciuda
55