Rugăciune

Rugăciune
zăpada, de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” — The Review and Herald, 29
septembrie, 1896.
Rugăciunea nu valorează nimic dacă în inimă se află nelegiuire săvârşită cu voia —
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă
s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare,
dreptate şi evlavie”. Hristos spune: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel
ceresc este desăvârşit”. Ce poate face mulţimea rugăciunilor voastre, dacă păcatul este
preţuit în inimile voastre? Dacă nu faceţi o schimbare totală, nu peste mult timp, veţi ajunge
sătui de mustrare ca şi copiii lui Israel şi, ca şi ei, vă veţi lepăda de Dumnezeu. Unii dintre
voi recunoaşteţi mustrarea prin cuvinte, dar nu o acceptaţi în inimă. Faceţi aceleaşi lucruri
ca şi mai înainte, numai că sunteţi mai puţin sensibili la influenţa Duhului lui Dumnezeu,
ajungând din ce în ce mai orbiţi, având mai puţină înţelepciune, mai puţină stăpânire de sine,
mai puţină putere morală şi mai puţin zel şi atracţie pentru lucrurile religioase, iar dacă nu
vă convertiţi, în cele din urmă veţi renunţa de tot să vă ţineţi de Dumnezeu. Când aţi fost
mustraţi, voi n-aţi făcut schimbări decisive în viaţa voastră, pentru că n-aţi văzut şi nu v-aţi
dat seama de defectele voastre de caracter şi de contrastul cel mare dintre viaţa voastră şi
viaţa lui Hristos. Tactica voastră a fost aceea de a vă aşeza într-o poziţie din care să nu
pierdeţi întru totul încrederea fraţilor voştri. — Mărturii pentru comunitate 4:332.
Rugăciunea nu ţine locul ascultării — Pentru împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu
există anumite condiţii, iar rugăciunea nu poate lua niciodată locul îndeplinirii datoriei.
„Dacă Mă iubiţi”, spune Domnul Hristos, „veţi păzi poruncile Mele. Cine arc poruncile
Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi
iubi şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14, 15.21). Cei care aduc cererile lor înaintea lui Dumnezeu,
solicitând împlinirea făgăduinţei Sale, dar nu se conformează condiţiilor, Îl insultă pe
Iehova. Ei folosesc Numele lui Hristos ca garanţie a împlinirii făgăduinţei, dar nu
îndeplinesc acele lucruri care demonstrează credinţa lor în Hristos şi dragostea faţă de El.
Mulţi ignoră condiţia acceptării lor de către Tatăl ceresc. Trebuie să examinăm mai atent
faptele credinţei prin care ne apropiem de Dumnezeu. Dacă suntem neascultători, Îi aducem
Domnului un ordin de plată, pe care Îi cerem să îl onoreze, în timp ce noi nu am îndeplinit
condiţiile care îl fac să fie plătibil. Noi Îi prezentăm lui Dumnezeu făgăduinţele Sale şi Îl
rugăm să le îndeplinească, dar, dacă le-ar îndeplini, El şi-ar dezonora propriul Nume.
Făgăduinţa este: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi Cuvintele Melc, cereţi
orice veţi vrea şi vi se va da” (Ioan 15, 7). Iar apostolul Ioan declară: „şi prin aceasta ştim că
Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: «Îl cunosc» şi nu păzeşte poruncile Lui
este un mincinos şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el, dragostea lui
Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem ai Lui” (Ioan 2, 3-5). —
Parabolele Domnului Hristos, 143, 144.
50