Rugăciune

Rugăciune
serioase şi judicioase a timpului. Atât lucrarea, cât şi rugăciunea sunt necesare pentru
lucrarea de desăvârşire a caracterului creştin. — Mărturii pentru comunitate 4:459.
Rugăciunea zilnică schimbă greşelile în biruinţe — Dacă o persoană care comunică
zilnic cu Dumnezeu se abate de pe cale, dacă încetează pentru o clipă să privească statornic
la Domnul Isus, acest lucru nu se întâmplă deoarece păcătuieşte cu voia, pentru că, atunci
când îşi înţelege greşeala, se întoarce din nou şi îşi aţinteşte privirile către Isus, iar faptul că
a greşit nu o face să fie mai puţin dragă inimii lui Dumnezeu, El ştie că persoana aceea are o
comuniune cu Mântuitorul, iar când este mustrată pentru greşeala ei, ea nu pleacă supărată şi
nu se plânge de Dumnezeu, ci schimbă greşeala într-o biruinţă. Ea învaţă lecţia aflată în
cuvintele Domnului şi ia aminte, ca să nu fie amăgită din nou. — The Review and Herald,
12 mai, 1896.
Hristos este mijlocitorul rugăciunii, stând între noi şi Dumnezeu — Domnul Hristos
este puntea de legătură între Dumnezeu şi om. El a făgăduit mijlocirea Sa personală, El pune
toată virtutea neprihănirii Sale de partea celui care se roagă. Domnul Hristos pledează
pentru om, iar omul, având nevoie de ajutorul divin, pledează pentru sine însuşi în prezenţa
lui Dumnezeu, folosind puterea de influenţă a Aceluia care şi-a dat viaţa pentru lume. Când
recunoaştem înaintea lui Dumnezeu că preţuim meritele lui Hristos, rugăciunile noastre de
mijlocire ajung să fie plăcute. Oh, cine poate să înţeleagă valoarea acestui har şi a acestei
mari iubiri! Când ne apropiem de Dumnezeu în virtutea meritelor lui Hristos, noi suntem
îmbrăcaţi cu veşmintele Sale preoţeşti. El ne aşază aproape, alături de El, cuprinzându-ne cu
braţul Său omenesc, în timp ce cu braţul Său divin Se prinde de scaunul de domnie al Celui
Infinit. El pune în cădelniţa din mâinile noastre meritele Sale, ca pe o tămâie plăcut
mirositoare, pentru a încuraja cererile noastre. El făgăduieşte să asculte şi să răspundă la
rugăciunile noastre.
Da, Hristos a devenit mijlocitorul rugăciunii, stând între om şi Dumnezeu. El a devenit şi
mijlocitorul binecuvântării între Dumnezeu şi om. El a unit cele dumnezeieşti cu cele
omeneşti. Oamenii trebuie să conlucreze cu El pentru mântuirea propriului lor suflet şi apoi
să facă eforturi puternice şi stăruitoare, pentru a-i salva pe aceia care sunt gata să piară. —
Mărturii pentru comunitate 8:178.
După cum marele preot stropea sângele cald asupra tronului harului, în timp ce norul de
tămâie plăcut mirositoare se înălţa înaintea lui Dumnezeu, tot aşa, când ne mărturisim
păcatele şi cerem mijlocirea sângelui ispăşitor al Domnului Hristos, rugăciunile noastre se
înalţă ia cer însoţite de meritele caracterului Mântuitorului nostru, în ciuda nevredniciei
noastre, noi trebuie să ne aducem aminte că există Cineva care poate să îndepărteze păcatul
şi care este doritor şi nerăbdător să-l mântuiască pe cel păcătos. El a plătit cu sângele Său
pedeapsa pentru toţi cei greşiţi. El va înlătura fiecare păcat recunoscut cu o inimă smerită
înaintea lui Dumnezeu. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca
49