Rugăciune

Rugăciune
Pe munte cu Dumnezeu, Moise a văzut modelul acelei construcţii minunate, care urma să
fie locul slavei Sale. Pe munte cu Dumnezeu — într-un loc tainic, de comuniune — urmează
să contemplăm idealul Său glorios pentru neamul omenesc. Astfel, vom ajunge în stare să ne
ducem la bun sfârşit zidirea caracterului, aşa încât să se poată împlini pentru noi făgăduinţa:
„Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor, Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”
(2 Corinteni 6, 16).
Tocmai în orele de rugăciune solitară, Domnul Isus a primit înţelepciune şi putere în
timpul vieţii Sale pământeşti. Tinerii să urmeze exemplul Său şi să găsească, dimineaţa şi la
apus, un timp liniştit pentru comuniunea cu Tatăl lor din ceruri. Pe parcursul întregii zile săşi
înalţe inimile către Dumnezeu. La fiecare pas pe care-l facem pe calea noastră, El spune:
„Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: Nu te teme de
nimic, Eu îţi vin în ajutor!” (Isaia 41, 13). Dacă ar putea învăţa copiii noştri aceste lecţii în
zorii anilor lor, ce prospeţime şi putere, ce bucurie şi gingăşie ar fi aduse în vieţile lor! —
Educaţie, 258, 259.
Rugăciunea făcută cu credinţă aduce binecuvântări îmbelşugate — Prin cuvintele pe
care le spunem oamenilor şi prin rugăciunile pe care le înălţăm, Dumnezeu doreşte să
prezentăm o dovadă inconfundabilă că avem o viaţă spirituală. Noi nu ne bucurăm de
plinătatea binecuvântării pe care Domnul a pregătit-o pentru noi, deoarece nu cerem cu
credinţă. Dacă am exercita credinţa în Cuvântul viului Dumnezeu, am avea cele mai
îmbelşugate binecuvântări. Noi Îl dezonorăm pe Dumnezeu prin lipsa noastră de credinţă, de
aceea nu le putem împărtăşi altora viaţă, aducând o mărturie vie şi înălţătoare. Noi nu putem
da ce nu avem. — Mărturii pentru comunitate 6:63.
Cereţi cu credinţă şi apoi primiţi — Noi putem să obţinem putere de la Dumnezeu. El
este în stare să ne ajute. El poate să ne dea har şi înţelepciune cerească. Dacă veţi cere cu
credinţă, veţi primi, dar trebuie să vegheaţi în vederea rugăciunii. Vegheaţi, rugaţi-vă,
lucraţi — acestea să fie cuvintele voastre de ordine. — Mărturii pentru comunitate 2:427.
Credinţa consideră că are binecuvântarea înainte de a o vedea sau simţi — Am
văzut adesea că mulţi copii ai Domnului neglijează prea mult rugăciunea, îndeosebi
rugăciunea în taină, şi am văzut că mulţi nu exercită credinţa aceea pe care au atât
privilegiul, cât şi datoria de a o exercita, aşteptând adesea acel simţământ pe care numai
credinţa poate să-l aducă. Sentimentul nu este credinţă. Cele două sunt deosebite. Voi
trebuie să vă exercitaţi credinţa, dar Dumnezeu este acela care dă sentimentul de bucurie şi
binecuvântarea. Harul lui Dumnezeu vine în suflet prin intermediul unei credinţe vii, iar noi
avem capacitatea de a exercita credinţa aceasta.
Credinţa cea adevărată se bazează pe făgăduinţă şi consideră că are binecuvântarea
înainte de a o vedea sau simţi. Trebuie să trimitem cererile noastre în Sfânta Sfintelor cu
credinţă, iar apoi, credinţa noastră trebuie să se bazeze pe binecuvântarea făgăduită şi să
considere că am primit-o. După aceea, trebuie să credem că primim binecuvântarea,
43