Rugăciune

Rugăciune
Capitolul 5 — Făgăduinţele lui Dumnezeu cu Privire la
Rugăciune
Dumnezeu făgăduieşte să asculte rugăciunea şi să răspundă — Domnul Hristos este
puntea de legătură între Dumnezeu şi om. El a făgăduit mijlocirea Sa personală, prin
folosirea Numelui Său. El pune toată virtutea neprihănirii Sale de partea celui ce se roagă.
Domnul Hristos pledează pentru om, iar omul, având nevoie de ajutorul divin, pledează
pentru sine însuşi în prezenţa lui Dumnezeu, folosind puterea de influenţă a Aceluia care şia
dat viaţa pentru lume. Când recunoaştem înaintea lui Dumnezeu că preţuim meritele lui
Hristos, rugăciunile noastre de mijlocire ajung să fie plăcute. Oh, cine poate să înţeleagă
valoarea acestui har şi a acestei mari iubiri! Când ne apropiem de Dumnezeu în virtutea
meritelor lui Hristos, noi suntem îmbrăcaţi cu veşmintele Sale preoţeşti. El ne aşază
aproape, alături de El, cuprinzându-ne cu braţul Său omenesc, în timp ce Se prinde cu braţul
Său divin de scaunul de domnie al Celui Infinit. El pune în cădelniţa din mâinile noastre
meritele Sale, ca pe o tămâie plăcut mirositoare, spre a încuraja cererile noastre. El
făgăduieşte să asculte şi să răspundă rugăciunilor noastre. — Comentarii Biblice A.Z.Ş.
6:1078.
Rugăciunile simple, făcute la îndemnul Duhului Sfânt, se vor înălţa prin porţile
întredeschise, prin uşa deschisă despre care Domnul Hristos a declarat: „Am deschis o uşă
pe care niciun om nu poate să o închidă”. Rugăciunile acestea, amestecate cu tămâia
desăvârşirii lui Hristos, se vor înălţa la Tatăl asemenea miresmei de tămâie plăcut
mirositoare, iar răspunsurile vor veni. — Mărturii pentru comunitate 6:467.
Am văzut că fiecare rugăciune înălţată cu credinţă şi dintr-o inimă sinceră va fi ascultată
de Dumnezeu şi va primi răspuns, iar acela care a înălţat cererea va avea binecuvântarea de
care are nevoie cel mai mult şi care, adesea, va întrece aşteptările lui. Nicio rugăciune a unui
sfânt adevărat nu se pierde, dacă este făcută cu credinţă şi dintr-o inimă sinceră. — Mărturii
pentru comunitate 1:121.
A te ruga aşa cum s-a rugat Neemia în acel ceas de nevoie este o posibilitate la îndemâna
creştinului în împrejurări, în care alte forme de rugăciune pot fi cu neputinţă. Truditorii, în
mersul împovărat al vieţii, aglomeraţi şi aproape copleşiţi de încurcături, pot înălţa la
Dumnezeu o rugăciune pentru călăuzire divină. Călătorii pe mare şi pe uscat, când sunt
ameninţaţi de vreo primejdie, se pot preda în felul acesta protecţiei Cerului. În vremuri de
primejdie sau greutăţi neaşteptate, inima îşi poate înălţa strigătul după ajutor spre Cel care
S-a angajat să vină în sprijinul celor credincioşi ai Săi, oricând Îl cheamă. În orice
împrejurare, în orice stare, sufletul împovărat de amărăciune şi grijă, sau asaltat crunt de
ispită poate găsi asigurare, sprijin şi ajutor în dragostea şi puterea inepuizabilă ale unui
Dumnezeu care-şi păstrează legământul. — Profeţi şi regi, 631, 632.
35