Rugăciune

Rugăciune
în faţa Domnului. Pentru că li se atribuie neprihănirea lui Hristos, ei sunt priviţi ca având
preţ. Pentru Numele lui Hristos, Domnul iartă pe aceia care se tem de El. El nu vede în ei
ticăloşia păcatului. El recunoaşte în ei asemănarea cu Fiul Său, în care aceştia cred. —
Hristos, Lumina lumii, 667.
Nicio rugăciune sinceră nu se pierde — Aduceţi la cunoştinţa Creatorului cererile
voastre. Niciunul dintre aceia care au venit la El cu o inimă smerită nu a fost respins
vreodată. Nicio rugăciune sinceră nu se pierde. Deşi Se află în mijlocul imnurilor corurilor
cereşti, Dumnezeu aude strigătele celei mai slabe făpturi omeneşti.
Noi ne revărsăm dorinţele inimii în cămăruţa noastră, rostim o rugăciune când mergem
pe drum, iar cuvintele noastre ajung la scaunul de domnie al Monarhului universului. Ele
pot să nu fie auzite de nicio ureche omenească, dar nu pot să se risipească în tăcere, nici să
se piardă printre activităţile continue. Nimic nu poate să stingă dorinţa sufletului. Ea se
ridică deasupra zgomotului străzii, deasupra agitaţiei mulţimii şi ajunge până în curţile
cereşti. Dumnezeu este Acela căruia li vorbim, iar rugăciunea noastră este auzită. Toţi aceia
care vă simţiţi a fi cei mai nevrednici nu vă temeţi să-I încredinţaţi Lui Dumnezeu cazul
vostru. — In Heavenly Places, 82.
Dumnezeu ascultă mijlocirea lui Isus amestecată cu rugăciunile noastre — Domnul
Hristos S-a angajat să fie înlocuitorul şi Garantul nostru, iar El nu neglijează pe nimeni.
Ascultarea Sa desăvârşită oferă o resursă inepuizabilă de merite. În ceruri, meritele Sale,
renunţarea la sine şi sacrificiul de sine pe care le-a manifestat El sunt preţuite asemenea
miresmei de tămâie care se înălţa împreună cu rugăciunile poporului Său. Când rugăciunile
sincere şi umile se înalţă la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, Domnul Hristos le
amestecă împreună cu meritele vieţii Sale de ascultare desăvârşită. Rugăciunile noastre sunt
făcute să aibă un parfum plăcut, datorită meritelor Sale. Domnul Hristos S-a angajat să
mijlocească pentru noi, iar Tatăl îl ascultă întotdeauna pe Fiul Său. — Fii şi fiice ale lui
Dumnezeu, 22.
Dumnezeu răspunde întotdeauna, chiar dacă noi nu ne dăm seama de lucrul
acesta — Dacă venim la Dumnezeu, simţindu-ne dependenţi şi neajutoraţi, aşa cum întradevăr
suntem, şi dacă Îi facem cunoscute nevoile noastre, cu umilinţa şi cu încredere, Cel ă
cărui cunoştinţă este fără margini, care vede toată creaţiunea Sa şi conduce totul prin voinţa
şi cuvântul Său, poate să asculte şi va asculta strigătele noastre şi va face ca lumina să
strălucească în inima noastră. Prin rugăciune sinceră, noi suntem aduşi în legătură cu inima
Celui Atotputernic. Poate că nu vom avea, în momentul acela, dovada clară că faţa
Mântuitorului nostru este plecată asupra noastră cu o expresie de milă şi dragoste, şi totuşi
este aşa. Poate că nu simţim atingerea Sa vizibilă, dar mâna Sa este îndreptată spre noi cu
iubire, milă şi înţelegere — Calea către Hristos, 97.
Răspunsurile lui Dumnezeu nu sunt întotdeauna cele pe care le aşteptăm noi — Prin
urmare, cereţi şi veţi primi. Cereţi umilinţă, înţelepciune, curaj şi o creştere în credinţă.
28