Rugăciune

Rugăciune
aşteptările sale. Nicio rugăciune a sfinţilor credincioşi nu este pierdută când este înălţată în
credinţă, dintr-o inimă sinceră. — Mărturii pentru comunitate 1:121.
Dumnezeu ascultă fiecare rugăciune — Dumnezeul cel nemărginit, a spus Isus, ne-a
dat privilegiul de a ne apropia de El, în Numele Tatălui. Trebuie să înţelegem tot ce implică
faptul acesta. Niciun părinte pământesc nu a pledat pe lângă copilul lui greşit, aşa de
stăruitor cum pledează Acela care v-a creat, pe lângă omul nelegiuit. Nicio preocupare
omenească plină de dragoste nu s-a manifestat vreodată faţă de cel nepocăit şi cu invitaţii
aşa de duioase. Dumnezeu locuieşte în fiecare inimă. El ascultă fiecare cuvânt rostit, aude
fiecare rugăciune înălţată, simte întristarea şi dezamăgirea fiecărui suflet, preţuieşte felul în
care este tratat tatăl, mama, sora, prietenul sau semenul. El Se îngrijeşte de nevoile noastre,
iar dragostea, mila şi harul Său se revarsă continuu spre a împlini aceste nevoi. — Signs of
the Times, 28 octombrie, 1903.
Dumnezeu ascultă fiecare rugăciune sinceră — Biblia ni-L prezintă pe Dumnezeu în
locul Lui înalt şi sfânt, nu într-o stare de inactivitate, nu în tăcere şi singurătate, ci înconjurat
de zece mii de ori câte zece mii şi mii de făpturi inteligente şi sfinte, toate aşteptând să facă
voia Lui. Pe căi pe care noi nu le putem pricepe, El este în legătură vie cu fiecare parte a
stăpânirii Sale. Totuşi, interesul Său şi al întregului cer este concentrat tocmai spre această
parte a universului, asupra oamenilor pentru mântuirea cărora L-a dat pe unicul Său Fiu.
Dumnezeu Se apleacă de pe tronul Său pentru a asculta strigătele celor apăsaţi. La fiecare
rugăciune sinceră, El răspunde: „Iată-Mă!” El îi ridică pe cei întristaţi şi obosiţi. În toate
durerile noastre, El simte durerea împreună cu noi. În fiecare ispită şi în fiecare încercare,
îngerul feţei Sale este aproape, ca să aducă eliberare. — Hristos, Lumina lumii, 356.
Până în clipa aceea, ucenicii nu cunoscuseră puterea şi posibilităţile nemărginite ale
Mântuitorului lor. El le-a spus: „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu” (Ioan 16, 24).
El le-a explicat că secretul succesului lor va depinde de cererea puterii şi a harului în
Numele Său, El urma să fie prezent înaintea Tatălui pentru a-I adresa cereri în numele lor.
El va prezenta rugăciunea închinătorului umil ca şi cum ar fi dorinţa Sa pentru sufletul
acela. Orice rugăciune sinceră este auzită în cer. Poate că nu este exprimată curgător, dar,
dacă este pornită din inimă, rugăciunea se va înălţa spre Sanctuarul în care slujeşte Hristos,
iar El o va înfăţişa Tatălui fără niciun cuvânt stângaci, bâlbâit, ci înfrumuseţată şi plăcută
prin parfumul propriei desăvârşiri.
Cărarea sincerităţii şi a cinstei nu este lipsită de piedici, dar, în fiecare greutate, noi
trebuie să vedem o chemare la rugăciune. Nu există suflet care să aibă putere, fără să o fi
primit de la Dumnezeu, iar izvorul de unde vine ea este deschis şi pentru cea mai slabă fiinţă
omenească. „Orice veţi cere în Numele Meu”, a zis Isus, „voi face, pentru ca Tatăl să fie
proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face”.
„În Numele Meu”, i-a îndemnat Hristos pe ucenici să se roage. În Numele lui Hristos vor
sta urmaşii Lui în faţa lui Dumnezeu. Datorită valorii jertfei aduse pentru ei, au şi ei valoare
27