Rugăciune

Rugăciune
şi nu vă va nimici roadele pământului şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre....
Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul oştirilor”
(Maleahi 3, 10-12).
Tot aşa este şi cu orice altă cerinţă a lui Dumnezeu. Toate darurile Sale sunt făgăduite cu
condiţia ascultării. Dumnezeu deţine un cer plin de binecuvântări pentru cei care vor
colabora cu El. Toţi cei care îl ascultă pot cere cu încredere împlinirea făgăduinţelor Sale.
Dar noi trebuie să manifestăm o încredere fermă şi neabătută în Dumnezeu. Adesea, El
întârzie să ne răspundă pentru a pune la încercare încrederea noastră sau pentru a verifica
sinceritatea dorinţei noastre. Dacă am cerut după Cuvântul Său, trebuie să credem în
făgăduinţa Sa şi să continuăm cu insistenţă să-I adresăm cererile noastre, având convingerea
că nu vor fi respinse.
Dumnezeu nu spune: Cereţi o singură dată şi veţi primi. El ne îndeamnă să continuăm să
cerem. Perseveraţi în rugăciune fără şovăire. Perseverenţa în rugăciune îl aduce pe cel care
se roagă ia o atitudine mai serioasă şi îi dă o dorinţă tot mai mare de a primi lucrurile pe care
le cere. La mormântul lui Lazăr, Domnul Hristos i-a spus Martei: „Nu ţi-am spus că, dacă
vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” (Ioan 11, 40).
Dar mulţi nu au o credinţă vie. Acesta este motivul pentru care nu văd o manifestare mai
mare a puterii lui Dumnezeu. Slăbiciunea lor este rezultatul necredinţei. Ei au mai multă
încredere în acţiunile lor decât în lucrarea lui Dumnezeu pentru ei. Aceşti oameni îşi asumă
răspunderea de a-şi purta singuri de grijă. Ei fac multe planuri şi proiecte, dar se roagă puţin
şi au doar o mică încredere reală în Dumnezeu. Ei consideră că au credinţă, dar aceasta este
doar un impuls de moment. Pentru că nu reuşesc să-şi înţeleagă propria nevoie şi nici
dispoziţia lui Dumnezeu de a dărui, ei nu continuă să-şi menţină cererile înaintea Domnului
cu perseverenţă.
Rugăciunile noastre trebuie să fie tot aşa de insistente şi de perseverente ca rugăciunea
acelui prieten care cerea câteva pâini în miez de noapte. Cu cât vom cere mai stăruitor şi mai
statornic, cu atât legătura noastră spirituală cu Domnul Hristos va fi mai strânsă. Noi vom
primi tot mai multe binecuvântări, pentru că vom avea o credinţă tot mai mare.
Partea noastră este să ne rugăm şi să credem. Vegheaţi în rugăciune! Vegheaţi şi
cooperaţi cu Dumnezeu care ascultă rugăciunile! Păstraţi mereu în minte faptul că „noi
suntem împreună lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3, 9). Vorbiţi şi lucraţi în armonie cu
rugăciunile voastre, Aceasta va constitui diferenţa infinită între încercarea care dovedeşte
autenticitatea credinţei voastre sau aceea care arată că rugăciunile voastre sunt doar o
formă.
Când se ivesc necazuri şi sunteţi confruntaţi cu dificultăţi, nu căutaţi ajutorul oamenilor.
Încredinţaţi totul lui Dumnezeu. Obiceiul de a le spune altora greutăţile noastre ne face doar
mai slabi, dar nu ne aduce nicio putere de a le rezolva. Prin aceasta, aşezăm asupra lor o
232