Rugăciune

Rugăciune
aduc cererile lor înaintea lui Dumnezeu, solicitând împlinirea făgăduinţei Sale, dar nu se
conformează condiţiilor, Îl insultă pe Iehova. Ei folosesc Numele lui Hristos ca o garanţie a
împlinirii făgăduinţei, dar nu îndeplinesc acele lucruri care evidenţiază credinţa lor în
Hristos şi dragostea faţă de El.
Mulţi ignoră condiţia acceptării de către Tatăl ceresc. Trebuie să examinăm mai atent
faptele credinţei prin care ne apropiem de Dumnezeu. Dacă suntem neascultători, Îi aducem
Domnului un ordin de plată pe care Îi cerem să îl onoreze, în timp ce noi nu am îndeplinit
condiţiile care Îl fac să fie plătibil. Noi Îi prezentăm lui Dumnezeu făgăduinţele Sale şi Îl
rugăm să le îndeplinească, dar dacă le-ar îndeplini, El şi-ar dezonora propriul Nume.
Făgăduinţa este: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi Cuvintele Mele, cereţi
orice vreţi vrea şi vi se va da” (Ioan 15, 7). Iar apostolul Ioan declară: „şi prin aceasta ştim
că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: «Îl cunosc» şi nu păzeşte poruncile
Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în ei,
dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem ai Lui” (1 Ioan 2,
3-5).
Una dintre ultimele porunci pe care Domnul Hristos le-a dat ucenicilor Săi a fost: „Să vă
iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu” (Ioan 13, 34). Respectăm noi această poruncă sau
îngăduim ca în caracterul nostru să existe trăsături aspre şi necreştineşti? Dacă i-am întristat
sau rănit pe alţii în vreun fel, datoria noastră este să ne mărturisim greşeala şi să căutăm
împăcarea. Aceasta constituie o pregătire esenţială ca să putem veni înaintea lui Dumnezeu
cu credinţă, pentru a cere binecuvântarea Sa.
Mai există un aspect, prea adesea neglijat de cei care Îl caută pe Domnul în rugăciune.
Aţi fost cinstiţi cu Dumnezeu? Prin profetul Maleahi, Domnul declară: „Din vremea
părinţilor voştri, voi v-aţi abătut de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine
şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. Dar voi întrebaţi: «în ce trebuie să ne
întoarcem?» Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi;
«Cu ce Te-am înşelat?» Cu zeciuielile şi darurile de mâncare”. (Maleahi 3, 7.8).
Ca Dătător al tuturor binecuvântărilor, Dumnezeu pretinde o parte din tot ce avem.
Acesta este planul Său pentru susţinerea predicării Evangheliei. Noi trebuie să arătăm faptul
că apreciem darurile Sale, Înapoindu-I lui Dumnezeu partea Sa. Dar, dacă reţinem pentru
noi ceea ce Îi aparţine Lui, cum putem cere binecuvântarea Sa? Dacă suntem nişte ispravnici
necredincioşi ai lucrurilor pământeşti, cum ne putem aştepta ca El să ne înzestreze cu
lucrurile cereşti? Probabil că aici se află taina rugăciunilor la care nu s-a primit răspuns.
Dar, în mila Sa cea mare, Domnul este gata să ierte şi spune: „Aduceţi însă la casa
vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice
Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi
turna peste voi belşug de binecuvântare. şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta)
231