Rugăciune

Rugăciune
Capitolul 31 — Cerând pentru a Da*
Domnul Hristos primea continuu de la Tatăl soliile pe care urma să ni le transmită nouă.
„Cuvântul pe care îl auziţi”, spunea El, „nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis” (Ioan
14, 24). „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Matei 20,
28). El a trăit, a gândit şi S-a rugat, dar nu pentru Sine, ci pentru alţii. În fiecare dimineaţă,
Domnul Se întorcea de la orele petrecute în comuniune cu Dumnezeu, pentru a le aduce
oamenilor lumina cerului. Zi de zi, El primea un nou botez cu Duhul Sfânt. În primele
ceasuri ale fiecărei noi zile, Dumnezeu îl trezea din somnul Său, iar sufletul şi buzele Sale
erau binecuvântate cu harul pe care urma să-L ofere altora. Cuvintele pe care le rostea îi
erau date chiar atunci din curţile cerului, ca să le poată spune la timpul potrivit celor trudiţi
şi împovăraţi. „Domnul Dumnezeu Mi-a dat”, spunea El, „o limbă iscusită, ca să ştiu să
înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă
nişte ucenici” (Isaia 50, 4).
Ucenicii erau foarte impresionaţi de rugăciunile Sale, precum şi de obiceiul Său de a intra
în comuniune cu Dumnezeu. într-o zi, după ce fuseseră puţină vreme departe de Domnul lor,
când s-au întors, L-au găsit absorbit în rugăciune. Părând că nu observă prezenţa lor, El a
continuat să Se roage cu voce tare. Inimile ucenicilor au fost profund mişcate. Când a
încetat să Se roage, ei au exclamat: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!”
Ca răspuns, Domnul Hristos le-a repetat rugăciunea domnească, aşa cum o prezentase în
Predica de pe Muntele Fericirilor. Apoi, a ilustrat învăţătura pe care dorea să le-o dea,
prezentându-le o parabolă.
„Care dintre voi”, le-a spus El, „dacă are un prieten şi se duce la el în miezul nopţii şi-i
zice: «Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci a venit de pe drum un prieten al meu şi n-am
ce-i pune înainte» şi, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: «Nu mă tulbura;
acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini», vă
spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru
stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie”.
Aici, Domnul Hristos vorbeşte despre un om care se roagă cerând, pentru ca, la rândul
lui, să poată da mai departe, altuia. El trebuie să obţină pâine, deoarece altfel nu poate
împlini nevoia călătorului flămând şi obosit care a venit noaptea târziu. Deşi vecinul lui nu
228