Rugăciune

Rugăciune
Ei aveau să vadă Ierusalimul pustiit, templul distrus, serviciile lui religioase încheiate pentru
totdeauna, iar poporul Israel împrăştiat în toate ţările lumii, ca rămăşiţele unui vas naufragiat
pe un ţărm pustiu. Isus a zis: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie”. „Un neam se va
scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi pe alocurea vor fi
cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul
durerilor” (Matei 24, 6-8). Totuşi urmaşii lui Hristos nu trebuiau să se teamă că vor rămâne
fără speranţă sau că Dumnezeu a părăsit pământul. Puterea şi slava îi aparţin Aceluia ale
cărui planuri mari merg înainte nestingherite până la împlinirea lor. În rugăciunea care
exprimă nevoile lor zilnice, ucenicii Domnului Hristos erau îndrumaţi să privească mai
presus de orice putere şi stăpânire a răului, spre Domnul Dumnezeul lor, a Cărui împărăţie
guvernează totul şi care este Tatăl şi Prietenul lor veşnic.
Dărâmarea Ierusalimului este un simbol al distrugerii finale a pământului. Profeţiile care
s-au împlinit parţial cu ocazia căderii Ierusalimului se vor împlini pe deplin în ultimele zile
ale istoriei. Ne aflăm în pragul unor evenimente mari şi solemne. În faţa noastră se află o
criză cum nu s-a mai văzut niciodată în lume. Dar, aşa cum a fost şi pentru primii ucenici,
cât de plăcută este pentru noi asigurarea că Împărăţia lui Dumnezeu domneşte mai presus de
toate. Planul evenimentelor viitoare se află în mâinile Creatorului. Maiestatea Cerului Se
ocupă, în mod personal, atât de soarta popoarelor, cât şi de interesele bisericii Sale.
Învăţătorul divin îi spune fiecărei persoane implicate în împlinirea planurilor Sale, aşa cum
i-a spus lui Cir: „Eu te-am încins înainte ca tu să Mă cunoşti” (Isaia 45, 5).
În viziunea profetului Ezechiel, sub aripile heruvimului se afla înfăţişarea unor mâini.
Această viziune este menită să-i înveţe pe slujitorii lui Dumnezeu că puterea Sa divină este
cea care le acordă succesul. Cei pe care Dumnezeu îi foloseşte ca soli ai Săi nu trebuie să
considere că lucrarea Sa depinde de ei. Fiinţele limitate nu sunt lăsate să poarte singure
povara acestei răspunderi. Acela care nu doarme, care lucrează fără încetare pentru
îndeplinirea planurilor Lui, îşi va duce lucrarea înainte. El va împiedica realizarea intenţiilor
celor nelegiuiţi şi va încurca planurile celor ce uneltesc împotriva poporului Său. Cel care
este împăratul, Domnul oştirilor, îşi are scaunul de domnie în mijlocul heruvimilor şi
continuă încă să-şi protejeze copiii, în mijlocul conflictelor şi al frământărilor dintre naţiuni.
Acela care domneşte în ceruri este Mântuitorul nostru. El cântăreşte greutatea fiecărei
încercări. El veghează cuptorul aprins în care trebuie să fie verificat fiecare credincios. Când
fortăreţele regilor vor fi doborâte, când săgeţile mâniei vor străpunge inima vrăjmaşilor lui
Dumnezeu, poporul Lui se va afla în siguranţă în mâinile Sale.
„Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în
cer şi pe pământ este al Tău.... În mâna Ta sunt tăria şi puterea şi mâna Ta poate să mărească
şi să întărească toate lucrurile” (1 Cronici 29, 11.12).
227