Rugăciune

Rugăciune
puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi
răbda” (1 Corinteni 10, 13).
Singura posibilitate de a fi în siguranţă împotriva răului este locuirea lui Hristos în inimă,
prin credinţa în neprihănirea Lui. Ispita are putere asupra noastră datorită egoismului care
există în inimă. Dar, când contemplăm marea iubire a lui Dumnezeu, egoismul ni se
înfăţişează în caracterul lui hidos şi respingător şi dorim să fie alungat din suflet. Când
Duhul Sfânt Îl proslăveşte pe Hristos, inima noastră este sensibilizată şi cucerită, ispita îşi
pierde puterea, iar harul lui Hristos ne transformă caracterul.
Domnul Hristos nu îi va abandona niciodată pe aceia pentru care a murit. Chiar dacă
omul este copleşit de ispită şi Îl părăseşte pe Hristos, El nu se va îndepărta niciodată de cel
pe care l-a răscumpărat cu preţul vieţii Sale. Dacă ochii noştri spirituali s-ar deschide, am
vedea sufletele împovărate asemenea unui car încărcat sub greutatea snopilor şi aproape să
moară din cauza descurajării. Am vedea îngerii care zboară repede pentru a veni în ajutorul
celor ispitiţi, care sunt pe marginea prăpastiei. Îngerii cerului resping cu putere oştirile
răului care împresoară aceste suflete şi tot ei le călăuzesc paşii spre temelia cea sigură.
Luptele care au loc între cele două oştiri sunt tot atât de reale ca bătăliile dintre armatele de
pe pământul aceasta, iar destinul veşnic al tuturor depinde de deznodământul acestui conflict
spiritual.
Cuvintele adresate lui Petru ne sunt adresate şi nouă: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca
grâul. Dar Eu M-am rugat să nu se piardă credinţa ta” (Luca 22, 31-32). Mulţumiri fie aduse
lui Dumnezeu, că nu suntem lăsaţi singuri. Acela care „atât de mult a iubit lumea, că a dat
pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan
3, 16), nu ne va lăsa singuri în lupta cu vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al omului. „Iată”, zice El,
„v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului şi
nimic nu vă va vătăma” (Luca 10, 19).
Trăiţi în legătură cu Hristos cel viu, iar El vă va ţine de mână cu putere şi nu vă va lăsa sa
cădeţi niciodată. Dacă veţi căuta să cunoaşteţi şi să credeţi în iubirea lui Dumnezeu faţă de
voi, veţi fi în siguranţă; această iubire este o fortăreaţă de neînvins pentru toate atacurile şi
amăgirile lui Satana. „Numele Domnului este un turn tare, cel neprihănit fuge în el şi stă la
adăpost” (Proverbe 18, 10).
„Căci a ta este împărăţia şi puterea şi slava” (Matei 6, 13)
Ultima propoziţie a rugăciunii domneşti, ca şi prima, ne îndreaptă atenţia spre Tatăl
nostru, ca fiind mai presus de orice stăpânire, orice autoritate şi orice nume care ar putea fi
rostit. Mântuitorul vedea viitorul ucenicilor Săi şi ştia că anii care urmau nu erau aşa cum
visau ei, plini de strălucirea prosperităţii şi onoarei lumeşti, ci întunecaţi de furtunile urii
omeneşti şi ale furiei satanice. În mijlocul conflictelor şi al decăderii naţionale, paşii
ucenicilor aveau să fie pândiţi de pericole şi inima lor urma să fie adesea cuprinsă de teamă.
226