Rugăciune

Rugăciune
„să primească ... iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi” (Faptele
Apostolilor 26, 18) — numai aceia se roagă cu sinceritate: „Vie Împărăţia Ta!”.
„Facă-se voia ta precum în cer şi pe pământ” (Matei 6, 10)
Voia lui Dumnezeu este exprimată în preceptele Legii Sale sfinte, iar principiile acestei
Legi sunt principiile cerului. Cea mai înaltă cunoaştere la care pot ajunge îngerii este
cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, iar îndeplinirea voinţei Sale constituie slujirea cea mai
înaltă în care se pot angaja cu toate puterile lor.
Cu toate acestea, în ceruri, nimeni nu slujeşte într-un spirit al legalismului. Când Satana
s-a răzvrătit împotriva Legii lui Iehova, ideea că ar exista o Lege era pentru îngeri ceva cu
totul uimitor, la care nici nu se gândiseră. Îngerii nu slujesc asemenea unor robi, ci
asemenea unor fii. Între ei şi Creatorul lor există o unitate desăvârşită. Pentru îngeri,
ascultarea nu este o corvoadă. Dragostea de Dumnezeu face ca slujirea lor să fie o bucurie.
Tot aşa, fiecare suflet în care locuieşte Hristos, Nădejdea slavei, repetă neîncetat cuvintele
Sale: „Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule, şi Legea Ta este în adâncul inimii mele”
(Psalmii 40, 8).
Cererea „Facă-se voia Ta precum în cer şi pe pământ” exprimă rugămintea ca domnia
răului de pe acest pământ să înceteze, păcatul să fie nimicit pentru totdeauna şi să fie
instaurată împărăţia păcii. Atunci, pământul şi cerul vor fi pline cu toată buna plăcere a
bunătăţii Sale (Vezi 2 Tesaloniceni 1, 11),
„Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6, 11)
Prima jumătate a rugăciunii domneşti se referă la Numele, Împărăţia şi voia lui
Dumnezeu — pentru ca Numele Lui să fie onorat, împărăţia Lui să fie instaurată şi voia Lui
să fie împlinită. Astfel, după ce ai acordat slujirii aduse lui Dumnezeu locul principal între
toate preocupările tale, poţi să-I adresezi cererile proprii, cu încrederea că nevoile tale vor fi
împlinite. Dacă ai renunţat la tine însuţi şi te-ai consacrat lui Hristos, ai devenit un membru
al familiei lui Dumnezeu şi tot ce este în casa Tatălui.îţi aparţine. Toate bogăţiile lui
Dumnezeu îţi sunt puse la dispoziţie atât în lumea prezentă, cât şi în cea viitoare. Lucrarea
îngerilor, darul Duhului Său, eforturile slujitorilor Lui — toate sunt pentru tine. Lumea, cu
tot ce este în ea, este a ta în măsura în care poate să-ţi facă bine. Până şi duşmănia celor
nelegiuiţi se va dovedi a fi o binecuvântare pentru tine, prin faptul că te educă, te
disciplinează şi te pregăteşte pentru cer. Dacă „sunteţi ai lui Hristos”, „toate lucrurile sunt
ale voastre” (1 Corinteni 3, 23.21).
Tu eşti asemenea unui copil care nu a ajuns încă în posesia moştenirii ce i se cuvine.
Dumnezeu nu îţi încredinţează încă stăpânirea proprietăţii tale valoroase, pentru ca nu
cumva Satana, prin ispitele lui iscusite, să te amăgească, aşa cum a făcut cu prima pereche
de oameni din Eden. Domnul Hristos o păstrează pentru tine în siguranţă, departe de
posibilitatea de a fi furată sau degradată. Asemenea unui copil, zi de zi, vei primi cele
221