Rugăciune

Rugăciune
rugăciune, ia parte la întristările şi dezamăgirile fiecărui suflet şi vede modul în care ne
comportăm cu tatăl, mama, sora, prietenul şi aproapele nostru. El Se îngrijeşte de trebuinţele
noastre, iar dragostea, mila şi harul Lui se revarsă necontenit pentru a împlini nevoile
noastre.
Dacă îl numiţi pe Dumnezeu Tatăl vostru, voi recunoaşteţi că sunteţi copiii Lui, ca să fiţi
călăuziţi de înţelepciunea Lui şi să vă supuneţi voinţei Lui în toate lucrurile, ştiind că iubirea
Lui este neschimbătoare. Prin urmare, veţi accepta planul Său pentru viaţa voastră. În
calitate de copii ai lui Dumnezeu, susţinerea onoarei Sale, a caracterului Său, a familiei şi
lucrării Sale va constitui cea mai importantă preocupare a voastră. Veţi recunoaşte cu
bucurie şi veţi trata cu respect relaţia voastră cu Tatăl ceresc şi cu fiecare membru al familiei
Sale. Veţi îndeplini cu voioşie orice faptă, oricât de umilă ar fi ea, dacă este menită să
contribuie la proslăvirea Lui sau la bunăstarea semenilor voştri.
„Tatăl nostru care eşti în ceruri”. Acela pe care Domnul Hristos ne îndeamnă să-L numim
„Tatăl nostru” „este în cer, El face tot ce vrea” (Psalmii 115, 3). Putem să ne încredinţăm
fără nicio rezervă grijii Sale, spunând: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine”
(Psalmii 56, 3).
„Sfinţească-se numele tău” (Matei 6, 9)
Pentru a sfinţi Numele lui Dumnezeu, cuvintele pe care le rostim la adresa Lui trebuie să
fie caracterizate de respect şi supunere. „Numele Lui este sfânt şi înfricoşat” (Psalmii 111,
9). Niciodată şi în niciun fel, să nu tratăm titlurile şi numele Divinităţii cu lipsă de
consideraţie. Când ne rugăm, noi intrăm în camera de audienţă a Celui Preaînalt şi trebuie să
ne înfăţişăm înaintea Lui cu un respect sfânt. În prezenţa Lui, îngerii îşi acoperă faţa.
Heruvimii şi serafimii se apropie de tronul Său cu o veneraţie solemnă. Cu cât mai mult noi,
nişte fiinţe păcătoase şi mărginite, ar trebui să venim înaintea Domnului, Creatorul nostru,
plini de umilinţă şi de respect!
Dar a sfinţi numele Domnului înseamnă mult mai mult decât aceasta. Asemenea iudeilor
din zilele lui Hristos, putem să manifestăm cel mai mare respect exterior, şi totuşi să
profanăm fără încetare Numele lui Dumnezeu. „Numele Domnului” este „plin de îndurare şi
milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie”, „care iartă fărădelegea, răzvrătirea
şi păcatul” (Exod 34, 5-7). Despre biserica lui Hristos este scris: „şi iată cum Îl vor numi:
«Domnul, Neprihănirea noastră»” (Ieremia 33, 16). Acest nume îi este atribuit fiecărui
urmaş al lui Hristos. El este moştenirea copiilor lui Dumnezeu, Membrii familiei Sale poartă
numele Tatălui. În timpul suferinţelor apăsătoare şi al necazului poporului Israel, profetul
Ieremia s-a rugat astfel: „Numele Tău este chemat peste noi. De aceea, nu ne părăsi”
(Ieremia 14, 9).
Îngerii cerului şi locuitorii lumilor fără păcat sfinţesc acest Nume. Când te rogi:
„Sfinţească-se Numele Tău”, ceri ca Dumnezeu să fie sfinţit în lumea aceasta şi în viaţa ta.
219