Rugăciune

Rugăciune
Trebuie să ajungem la convingeri mai clare despre Domnul Hristos şi la o înţelegere mai
amplă a valorii realităţilor veşnice. Frumuseţea sfinţeniei trebuie să umple inima copiilor lui
Dumnezeu; iar, pentru ca acest lucru să se realizeze, trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne
descopere lucrurile cereşti.
Să îngăduim ca inima noastră să fie atrasă şi înălţată spre Dumnezeu, pentru ca El să ne
poată împărtăşi atmosfera cerească. Noi putem menţine o legătură atât de apropiată cu
Dumnezeu, încât, în fiecare încercare neaşteptată, gândul nostru să se întoarcă spre El tot
atât de natural cum se întorc florile spre soare.
Adu înaintea lui Dumnezeu nevoile, bucuriile, necazurile, grijile şi temerile tale. Tu nu îl
vei putea face să Se simtă împovărat; nici nu îl vei face să Se simtă obosit. Dacă El ţine
socoteală până şi de perii capului tău, atunci nu va rămâne indiferent faţă de nevoile copiilor
Săi. „Domnul este plin de milă şi îndurare” (Iacov 5, 11). Inima Sa iubitoare este mişcată de
necazurile noastre şi ne ascultă când îi vorbim despre ele. Să aducem la El orice dificultate
cu care ne confruntăm. Nimic nu este prea greu pentru El, deoarece El ţine lumile şi
guvernează toate lucrările universului.
Nimic din ce are legătură, într-un fel oarecare, cu pacea noastră nu este atât de
neînsemnat, încât să nu fie luat în considerare de El. În experienţa noastră, nu există niciun
capitol atât de întunecat, încât El să nu-L poată citi şi nici încurcături aşa de mari, încât El să
nu le poată rezolva.... Legăturile dintre Dumnezeu şi fiecare suflet sunt aşa de intime şi
profunde, ca şi când n-ar mai fi pe pământ niciun alt om de care să Se îngrijească şi pentru
care să-L fi dat pe Fiul Său mult iubit.
Domnul Hristos a spus: „în ziua aceea, veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga
pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am
ieşit de la Dumnezeu”.... „Eu v-am ales pe voi ... pentru ca orice veţi cere la Tatăl, în
Numele Meu, să vă dea” (Ioan 16, 26.27; 15, 16). A ne ruga în Numele Domnului Hristos
înseamnă ceva mai mult decât simpla rostire a Numelui Său la începutul şi la sfârşitul unei
rugăciuni. A ne ruga în Numele Domnului Hristos înseamnă a ne ruga în spiritul şi puterea
lui Hristos, ca unii care credem în făgăduinţele Sale, ne încredem în harul Său şi împlinim
lucrările Sale.
Dumnezeu nu doreşte ca vreunul dintre noi să se facă pustnic sau călugăr şi să se retragă
din lume pentru a face numai rugăciuni. Viaţa noastră trebuie să se asemene vieţii Domnului
Hristos atât când era pe munte în rugăciune, cât şi după aceea, când era în mijlocul mulţimii.
Cel care doar se roagă, nefăcând nimic altceva, în curând va înceta şi să se roage sau
rugăciunile lui vor ajunge să fie o simplă formalitate. Când oamenii se retrag din viaţa
socială, departe de sfera îndatoririlor creştine şi de purtarea crucii, când încetează să lucreze
cu zel pentru Domnul, care a lucrat cu zel pentru ci, ajung să nu mai aibă pentru ce să se
roage şi pierd simţământul nevoii de rugăciune. Rugăciunile lor devin individualiste şi
214