Rugăciune

Rugăciune
În ce priveşte rugăciunea, este necesar să fim consecvenţi; nimeni şi nimic să nu ne
împiedice de fa rugăciune. Trebuie să depunem orice efort pentru a menţine o comuniune
permanentă între noi şi Domnul Hristos. Caută să foloseşti orice ocazie de a merge acolo
unde rugăciunea este dorită. Cei care caută cu adevărat comuniunea cu Dumnezeu vor fi
văzuţi în adunările de rugăciune, îndeplinindu-şi cu credincioşie datoria, fiind plini de zel şi
dornici de a culege toate binecuvântările ce le sunt oferite. Ei vor folosi orice ocazie pe care
o au pentru a se aşeza în acel loc în care pot primi razele luminii cereşti.
Trebuie să ne rugăm în cercul familiei şi, mai presus de toate, nu trebuie să neglijăm
rugăciunea în taină, pentru că aceasta este viaţa sufletului. Este imposibil să creştem în cele
spirituale, dacă rugăciunea este neglijată. Rugăciunea înălţată doar în familie sau în public
nu este suficientă. Deschide-ţi inima înaintea ochiului cercetător al lui Dumnezeu, în tăcerea
singurătăţii. Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu. Nicio ureche
curioasă nu trebuie să se încarce cu povara unor astfel de cereri. în rugăciunea tainică,
mintea este ferită de influenţele înconjurătoare şi este eliberată de agitaţie. Astfel,
rugăciunea se va înălţa la Dumnezeu în mod liniştit, dar fierbinte. De la Cel care vede în
ascuns, a cărui ureche este deschisă ca să audă rugăciunea care porneşte din inimă, va veni o
încurajare durabilă şi plăcută. Printr-o credinţă simplă şi liniştită, sufletul păstrează
comuniunea cu Dumnezeu şi îşi adună raze de lumină dumnezeiască, pentru a fi întărit şi
susţinut în conflictul cu Satana. Dumnezeu este cetăţuia puterii noastre.
Roagă-te în cămăruţa ta şi, în timp ce mergi la lucrul tău zilnic, inima ta să fie mereu
înălţată spre Dumnezeu. Aşa a umblat Enoh cu Dumnezeu. Aceste rugăciuni tăcute se înalţă
la tronul harului, asemenea mirosului preţios al jertfei de tămâie. Satana nu poate să-l
înfrângă pe acela a cărui inimă se sprijină în felul acesta pe Dumnezeu.
Nu există timp sau loc nepotrivit pentru a ne înălţa cererile spre Dumnezeu. Nu există
nimic care să ne poată împiedica să facem ca inima să ne fie cuprinsă de spiritul înălţător al
rugăciunii stăruitoare, în aglomeraţia străzilor, în mijlocul ocupaţiilor zilnice, noi putem sa
aducem cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să ne acorde călăuzirea divină,
aşa cum a făcut Neemia, când i-a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras
pentru rugăciune poate fi găsit oriunde ne-am afla. Noi ar trebui să avem uşa inimii deschisă
în permanenţă, adresând mereu invitaţia ca Domnul Hristos să vină şi să locuiască în ea ca
oaspete ceresc.
Deşi în jurul nostru ar putea fi o atmosferă coruptă, nu trebuie să respirăm miasmele ei
otrăvitoare, ci putem să trăim respirând aerul curat al cerului. Prin înălţarea inimii noastre în
prezenţa lui Dumnezeu, în rugăciune sinceră, noi putem închide porţile minţii, împiedicând
intrarea oricărui gând imoral şi nesfânt. Cei a căror inimă este deschisă pentru a primi
sprijinul şi binecuvântarea lui Dumnezeu vor umbla într-o atmosferă mai sfântă decât aceea
a pământului şi vor avea o continuă comuniune cu Cerul.
213