Rugăciune

Rugăciune
nevoie de ajutorul pe care numai Dumnezeu îl poate da, par a fi mulţumiţi să umble în afara
luminii Duhului Său şi fără însoţirea prezenţei Sale.
Întunericul celui rău îi învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea. şoaptele ispititoare
ale vrăjmaşului îi amăgesc la păcat şi, toate acestea, pentru că ei nu folosesc privilegiile pe
care li le-a dat Dumnezeu prin comuniunea divină a rugăciunii. De ce oare copiii lui
Dumnezeu sunt aşa reticenţi şi lipsiţi de dispoziţia de a se ruga, ştiind că rugăciunea este
cheia cu care mâna credinţei deschide tezaurul cerului, unde se află depozitate resursele
inepuizabile ale Celui Atotputernic? Fără rugăciune continuă şi fără veghere atentă, suntem
în pericolul de a deveni din ce în ce mai nepăsători şi de a ne abate de la calea cea dreaptă.
Vrăjmaşul mântuirii se străduieşte fără încetare să ne blocheze calea spre tronul milei, ca să
nu putem obţine, prin rugăciuni stăruitoare şi credinţă, harul şi puterea de a rezista ispitei.
Noi ne putem aştepta ca Dumnezeu să asculte şi să răspundă rugăciunilor noastre, dar
există anumite condiţii. Prima dintre aceste condiţii este să simţim nevoia după ajutorul Său.
El a făgăduit: „voi turna ape peste pământul însetat şi râuri, peste pământul uscat” (Isaia 44,
3). Cei care flămânzesc şi însetează după neprihănire, care doresc fierbinte împăcarea cu
Dumnezeu, pot fi siguri că vor fi săturaţi. Pentru ca binecuvântarea lui Dumnezeu să poată fi
primită, inima trebuie să fie deschisă influenţei Duhului Sfânt.
Marea noastră nevoie de ajutor constituie prin ea însăşi un argument şi pledează în modul
cel mai elocvent în favoarea noastră. Totuşi, ca să facă toate aceste lucruri pentru noi,
Dumnezeu trebuie să fie căutat şi rugat. El spune: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi”.
şi „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără
plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Matei 7, 7; Romani 8, 32).
Dacă iubim nelegiuirea din inima noastră, dacă ne ataşăm de vreun păcat cunoscut,
Dumnezeu nu ne va asculta, dar rugăciunea inimii căite şi zdrobite va fi ascultată
întotdeauna. Când ne-am corectat toate greşelile cunoscute, putem avea încredere că
Dumnezeu va răspunde cererilor noastre. Propriile merite nu ne vor recomanda niciodată
bunăvoinţei lui Dumnezeu. Numai meritele lui Hristos ne vor mântui şi numai sângele Său
ne va curaţi. Totuşi noi avem de f cut o lucrare, şi anume aceea de a împlini condiţiile cerute
pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu.
Un alt element al rugăciunii cu succes este credinţa. „Căci cine se apropie de Dumnezeu
trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11, 6). Domnul Hristos
le-a spus ucenicilor Săi: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l
veţi avea” (Marcu 11, 24). îl credem noi oare pe Dumnezeu pe cuvânt?
Făgăduinţa aceasta este cuprinzătoare şi nelimitată şi Cel care a dat-o este credincios în
împlinirea ei. Dacă nu primim lucrurile pe care le-am cerut chiar atunci când ne-am rugat,
trebuie totuşi să credem că Dumnezeu aude şi că va răspunde rugăciunilor noastre. Noi
suntem atât de supuşi greşelii şi avem o înţelegere atât de limitată, încât uneori cerem lucruri
211