Rugăciune

Rugăciune
Am văzut că unii nu au luat parte la această lucrare de agonie şi rugăciune. Ei păreau
indiferenţi şi nepăsători. Ei nu se împotriveau întunericului din jurul lor, iar acesta îi
cuprindea ca un nor gros. Îngerii lui Dumnezeu i-au părăsit pe aceştia şi au plecat în ajutorul
celor care erau serioşi şi se rugau. Am văzut îngerii lui Dumnezeu grăbindu-se în ajutorul
acelora care luptau cu toate puterile spre a se împotrivi îngerilor răi şi care încercau să se
ajute singuri, rugându-se lui Dumnezeu cu perseverenţă. Totuşi îngerii i-au părăsit pe aceia
care nu făceau niciun efort spre a se ajuta singuri şi nu i-am mai văzut. — Experienţe şi
viziuni, 269, 270.
Poporul lui Dumnezeu se va ruga şi va birui în timpul sfârşitului, aşa cum a făcut
Iacov — Iacov şi Esau reprezintă două categorii de oameni. Iacov îi reprezintă pe cei
neprihăniţi, iar Esau, pe cei nelegiuiţi. Tulburarea pe care a simţit-o Iacov, când a aflat că
Esau venea în marş împotriva lui împreună cu patru sute de bărbaţi, reprezintă necazul prin
care vor trece neprihăniţii când se va da decretul de a fi omorâţi, chiar înainte de venirea
Domnului. Când cei nelegiuiţi se vor aduna în jurul lor, ei vor fi cuprinşi de chinuri,
deoarece, asemenea lui Iacov, ei nu vor vedea nicio scăpare pentru viaţa lor. Îngerul a venit
înaintea lui Iacov, iar Iacov s-a prins de el, l-a ţinut şi a luptat cu el toată noaptea. Tot aşa, în
timpul lor de necaz şi de chin, cei neprihăniţi vor lupta cu Dumnezeu în rugăciune, aşa cum
a luptat Iacov cu îngerul. În tulburarea lui, Iacov s-a rugat toată noaptea pentru a fi eliberat
din mâna lui Esau. În chinul lor sufletesc, cei neprihăniţi vor striga către Dumnezeu zi şi
noapte, cerând să fie eliberaţi din mâna celor nelegiuiţi care îi înconjoară.
Iacov şi-a mărturisit nevrednicia. „Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată
credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău”. În tulburarea lor, cei neprihăniţi vor avea
un simţământ adânc al nevredniciei lor, îşi vor recunoaşte cu multe lacrimi deplina lor
nimicnicie şi, asemenea lui Iacov, vor cere împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu, prin
Hristos, făcute tocmai pentru astfel de păcătoşi neajutoraţi, dependenţi cu totul de El şi
pocăiţi. În tulburarea lui, Iacov s-a prins cu putere de înger şi nu L-a lăsat să plece. În timp
ce el implora cu lacrimi, îngerul i-a amintit de greşelile lui din trecut şi a încercat să scape
de Iacov pentru a-l pune la încercare. Tot aşa, în ziua chinului lor, cei neprihăniţi vor fi puşi
la încercare, ca să-şi manifeste puterea credinţei, perseverenţa şi încrederea nezguduită în
puterea lui Dumnezeu de a-i elibera.
Iacov nu a vrut să fie respins. El a ştiut că Dumnezeu este milos şi a apelat la harul Său.
El a arătat spre întristarea şi pocăinţa pentru greşelile din trecut şi a cerut insistent să fie
eliberat din mâna lui Esau. În felul acesta, a continuat să se roage cu insistenţă toată
noaptea. Când şi-a revăzut greşelile din trecut, a ajuns aproape la disperare. Totuşi el ştia că,
dacă nu va primi ajutor de la Dumnezeu, va pieri. S-a ţinut cu putere de înger şi s-a rugat cu
strigăte stăruitoare şi pline de chin până când a biruit. Tot aşa va fi şi cu cei neprihăniţi.
Când vor revedea evenimentele din trecut, speranţa lor aproape că se va stinge. Totuşi, când
îşi vor da seama că sunt într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, vor striga stăruitor către
Dumnezeu şi vor face apel la El cu întristare şi pocăinţă umilă pentru numeroasele lor
208