Rugăciune

Rugăciune
harului Său în încercare, nu se pot aştepta ca Duhul Sfânt să le amintească de cuvintele Lui.
Ei trebuie să-I slujească lui Dumnezeu în fiecare zi cu o iubire neîmpărţită şi apoi să se
încreadă în El. — Hristos, Lumina lumii, 355.
Trăim în perioada cea mai solemnă a istoriei acestei lumi. Viitorul mulţimilor care
suprapopulează pământul este gata să se hotărască. Bunăstarea noastră viitoare şi chiar
mântuirea altor suflete depind de calea pe care o alegem acum. Avem nevoie să fim călăuziţi
de Duhul adevărului. Orice urmaş al lui Hristos trebuie să întrebe cu sinceritate: „Doamne,
ce vrei să fac?” Avem nevoie să ne umilim înaintea Domnului, cu post şi cu rugăciune, şi să
cugetăm mult la Cuvântul Său, în mod deosebit la scenele judecăţii. Ar trebui să căutăm
acum o experienţă vie şi profundă în lucrurile lui Dumnezeu. Nu avem nicio clipă de
pierdut. Evenimente de importanţă vitală au loc în jurul nostru; ne găsim pe terenul fermecat
al lui Satana. — Tragedia veacurilor, 601.
Timpul de încercare şi de groază din faţa noastră va cere o credinţă care să suporte
oboseala, amânarea şi foamea — o credinţă care nu va slăbi, chiar dacă va fi aspru încercată.
Tuturor le este oferit timpul de har spre a se pregăti pentru vremea aceea. Iacov a biruit
pentru că a fost stăruitor şi hotărât. Biruinţa lui este o dovadă a puterii rugăciunii stăruitoare.
Toţi aceia care se vor prinde de făgăduinţele lui Dumnezeu, aşa cum a făcut el, şi vor fi
sinceri şi stăruitori, aşa cum a fost el, vor reuşi asemenea lui. Aceia care nu sunt gata să
renunţe la ei înşişi, să lupte din răsputeri înaintea lui Dumnezeu şi să se roage mult şi
stăruitor pentru binecuvântarea Sa nu o vor primi. A te lupta cu Dumnezeu — cât de puţini
ştiu ce înseamnă lucrul acesta! Cât de puţini sunt aceia care şi-au înălţat sufletul către
Dumnezeu cu o dorinţă atât de intensă, până la limita oricărei puteri! Când valurile unei
disperări pe care nicio limbă nu o poate exprima se revarsă peste cel care se roagă, cât de
puţini se prind cu credinţă statornică de făgăduinţele lui Dumnezeu! — Tragedia veacurilor,
621,
Rugăciunea pentru a fi păziţi până la sfârşit — Până la încheierea luptei, vor fi mereu
unii care se vor depărta de Dumnezeu. Satana va pregăti împrejurările în aşa fel încât, dacă
nu suntem păziţi de puterea divină, ele vor slăbi aproape imperceptibil întăriturile sufletului.
Trebuie se ne întrebăm la fiecare pas: „Este aceasta calea Domnului?” Atâta timp cât va
dura viaţa, va fi nevoie de păzirea hotărâtă a afecţiunilor şi pasiunilor. Nu putem fi în
siguranţă nici o clipă decât dacă ne bazăm pe Dumnezeu şi viaţa noastră este ascunsă cu
Hristos în Dumnezeu. Vegherea şi rugăciunea sunt paznicii curăţiei morale.
Toţi aceia care vor intra în cetatea lui Dumnezeu vor intra pe poarta cea îngustă printr-un
efort chinuitor, căci „nimic întinat nu va intra în ea” (Apocalipsa 21, 27). Totuşi niciunul
dintre aceia care au căzut nu trebuie să se lase pradă disperării. Bărbaţi în vârstă, care
odinioară L-au onorat pe Dumnezeu, şi-au întinat sufletul, jertfind virtutea pe altarul poftei,
dar dacă se pocăiesc, părăsesc păcatul şi se întorc la Dumnezeu, încă este speranţă pentru ei.
Acela care declară: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” adresează
206