Rugăciune

Rugăciune
Capitolul 27 — Rugăciunea şi Satana
Satana încearcă să împiedice rugăciunea noastră să ajungă la Dumnezeu —
Întunericul celui rău îi învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea. şoaptele ispititoare ale
vrăjmaşului îi amăgesc la păcat şi toate acestea, pentru că ei nu folosesc privilegiile pe care
li le-a dat Dumnezeu prin comuniunea divină a rugăciunii. De ce oare copiii lui Dumnezeu
sunt aşa reticenţi şi lipsiţi de dispoziţia de a se ruga, ştiind că rugăciunea este cheia cu care
mâna credinţei deschide tezaurul cerului, unde se află depozitate resursele inepuizabile ale
Celui Atotputernic? Fără rugăciune continuă şi fără veghere atentă, suntem în pericolul de a
deveni din ce în ce mai nepăsători şi de a ne abate de la calea cea dreaptă. Vrăjmaşul
mântuirii se străduieşte tară încetare să ne blocheze calea spre tronul milei, ca să nu putem
obţine, prin rugăciuni stăruitoare şi credinţă, harul şi puterea de a rezista ispitei.
În rugăciune se află o putere minunată. Marele nostru vrăjmaş caută fără încetare să ţină
sufletul tulburat departe de Dumnezeu. Satana este mai înspăimântat de un apel adresat
Cerului de către sfântul cel mai umil, decât de hotărârile guvernelor sau de poruncile
împăraţilor. — Comentarii Biblice ale AZŞ 2:1008.
Vrăjmaşul vă reţine pe mulţi dintre voi de la rugăciune, spunându-vă că nu simţiţi ce vă
rugaţi şi că ar fi mai bine să aşteptaţi până când vă veţi da seama că aveţi un spirit de
mijlocire mai mare, ca nu cumva rugăciunile voastre să fie o batjocură. Totuşi voi trebuie
să-i spuneţi lui Satana: „Este scris” că oamenii „trebuie să se roage neîncetat şi să nu se
lase”. Ar trebui să ne rugăm până când vom simţi povara nevoilor noastre apăsând asupra
sufletului, iar dacă vom persevera, o vom simţi. Domnul ne va umple cu Duhul Său Sfânt.
Domnul ştie, după cum şi diavolul ştie, că noi nu putem să ne împotrivim ispitelor lui Satana
dacă nu avem putere din cer. Din motivul acesta, cel rău caută să ne împiedice să ne bazăm
pe Acela care este puternic şi ne poate mântui. Domnul nostru ne-a încredinţat datoria şi nea
dat privilegiul de a uni slăbiciunea noastră, neştiinţa şi nevoia noastră cu puterea,
înţelepciunea şi neprihănirea Sa. El uneşte puterea Sa infinită cu efortul făpturilor limitate,
pentru ca ele să poată fi mai mult decât biruitoare în lupta cu vrăjmaşul sufletului lor.
Nimeni să nu fie descurajat, pentru că Isus trăieşte spre a mijloci pentru noi. Avem de
câştigat un cer şi trebuie sa scăpăm de iad, iar Hristos este interesat de bunăstarea noastră.
Domnul îi va ajuta pe toţi aceia care apelează la El. Toate rugăciunile noastre trebuie să fie
făcute cu credinţă. Noi nu putem să-L aducem pe Hristos la noi, dar, prin credinţă, putem să
ne înălţăm pe noi înşine, ajungând în unitate şi armonie cu standardul desăvârşit al
neprihănirii. Avem de înfruntat şi de biruit un vrăjmaş viclean, dar putem să facem lucrul
acesta în Numele celui Atotputernic. — The Review and Herald, 30 octombrie, 1888.
Nu lăsaţi ca sugestiile lui Satana să vă reţină de la rugăciune — Nu trebuie să fim aşa
de copleşiţi de gândul păcatelor şi greşelilor noastre, încât să încetăm să ne rugăm. Unii îşi
dau seama de marea lor slăbiciune şi de păcatul lor şi se descurajează. Satana îşi aşterne
200