Rugăciune

Rugăciune
veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima”. Din nou, El vorbeşte despre unii care „nu
strigă către Mine, din inimă”. Astfel de cereri sunt rugăciuni de formă, doar nişte mişcări ale
buzelor, pe care Domnul nu le acceptă. — Mărturii pentru comunitate 4:533.
Rugăciunile ocazionale, făcute în grabă, nu sunt o comuniune reală cu Dumnezeu —
Cerul nu este închis în faţa rugăciunilor fierbinţi ale celor neprihăniţi, Ilie a fost un om
supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi, totuşi Domnul a auzit cererile lui şi i-a răspuns în modul
cel mai uimitor. Singurul motiv pentru faptul că ne lipseşte puterea pe care ar trebui să o
primim de la Dumnezeu trebuie să se afle la noi înşine. Dacă viaţa interioară a multora care
mărturisesc adevărul ar fi dată pe faţă, ei nu ar pretinde că sunt creştini. Ei nu cresc în har.
Ei înalţă câte o rugăciune grăbită din când în când, dar nu au o comuniune reală cu
Dumnezeu.
Dacă vrem să progresăm în viaţa spirituală, trebuie să ne rugăm mai mult. Cât de mult ne
rugam când solia adevărului a fost vestită pentru prima dată! Cât de des vocea mijlocirii s-a
auzit în cameră, în hambar, în livadă sau în dumbravă! Adesea am petrecut ore în rugăciuni
stăruitoare, doi sau trei împreună, cerând împlinirea făgăduinţei. Adesea, era auzit suspinul
plânsului şi apoi, vocea mulţumirii şi a cântecului de laudă. — Mărturii pentru comunitate
5:161, 162.
Dumnezeu simte repulsie faţă de rugăciunile celor egoişti — Am văzut că printre
aceia care declară că Îl aşteaptă pe Domnul lor, unii sunt ca Iuda. Satana îi conduce, dar ei
nu ştiu lucrul acesta. Dumnezeu nu poate să aprobe nici cea mai mică măsură de invidie sau
egoism şi simte repulsie faţă de rugăciunile şi îndemnurile acelora care îşi îngăduie aceste
trăsături rele. Pentru că vede că timpul lui este scurt, Satana îi determină pe oameni să fie tot
mai egoişti şi invidioşi, iar apoi tresaltă când îi vede închişi în ei înşişi, zgârciţi şi egoişti.
Dacă ochii unor astfel de oameni ar putea fi deschişi, ei ar putea să-l vadă pe Satana în
triumful lui demonic, exaltând şi râzând de ei şi de lipsa de minte a acelora care acceptă
sugestiile lui şi intră în capcanele lui. — Experienţe şi viziuni, 268.
Rugăciunile seci şi învechite nu ajută pe nimeni — Biserica are nevoie de experienţa
proaspătă şi vie a membrilor care au obiceiul de a intra în comuniune cu Dumnezeu.
Mărturiile şi rugăciunile seci şi învechite, lipsite de manifestarea lui Hristos în ele, nu sunt
un ajutor pentru oameni. Dacă toţi aceia care se pretind a fi copii ai lui Dumnezeu ar fi plini
de credinţă, de lumină şi de viaţă, ce mărturie minunată le-ar fi vestită acelora care vin să
asculte adevărul! Cât de multe suflete ar putea să fie câştigate la Hristos! — Mărturii pentru
comunitate 6:64.
Toate comorile cerului I-au fost încredinţate lui Isus, ca să poată împărtăşi aceste daruri
căutătorului sârguincios şi perseverent. „El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi
înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare” (1 Corinteni 1, 30). Totuşi, chiar şi
rugăciunile multora sunt atât de formale, încât nu au nicio influenţă spre bine. Ei nu
răspândesc o mireasmă de viaţă.
197