Rugăciune

Rugăciune
să lucreze pentru mântuirea lui cu frică şi cutremur. Păcătosul convertit are ceva de făcut. El
trebuie să se pocăiască şi să dea pe faţă o credinţă adevărată.
Când vorbeşte despre o inimă nouă, Domnul Isus se referă la minte, la viaţă şi la întreaga
făptură. A avea o inimă schimbată înseamnă a-ţi retrage dragostea faţă de lume şi a o
îndrepta asupra lui Hristos. A avea o inimă nouă înseamnă a avea o minte nouă, scopuri noi
şi motive noi. Care este semnul unei inimi noi? — O viaţă schimbată. Aceasta este o moarte
zilnică, ceas de ceas, faţă de egoism şi mândrie. — Solii pentru tineret, 71, 72.
Rugăciunea nu este un înlocuitor pentru ascultare — Deşi se află în faţa poruncilor
celor mai categorice ale lui Dumnezeu, oamenii îşi urmează propria înclinaţie, iar apoi
îndrăznesc să se roage cu privire la acel subiect, pentru a-L convinge pe Dumnezeu să le
îngăduie să acţioneze contrar voinţei Sale explicite. Dumnezeu nu este mulţumit de
asemenea rugăciuni. Satana vine alături de ei, aşa cum a venit la Eva în Eden, şi le
impresionează mintea, iar ei trăiesc anumite simţăminte pe care le relatează ca fiind o
experienţă inegalabil de minunată pe care Domnul le-a dat-o. — The Review and Herald, 27
iulie 1886.
Comuniunea cu Dumnezeu împărtăşeşte sufletului o cunoaştere personală a voinţei Lui.
Totuşi mulţi care mărturisesc credinţa nu ştiu ce este adevărata convertire. Ei nu au avut
nicio experienţă a comuniunii cu Tatăl, prin Isus Hristos, şi nu au simţit niciodată puterea
harului divin de a sfinţi inima. Rugăciune şi păcătuire, păcătuire şi rugăciune, viaţa lor este
plină de răutate, înşelăciune, invidie şi dragoste de sine. Rugăciunile acestei categorii de
oameni sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea adevărată angajează energiile
sufletului şi influenţează viaţa. Acela care îşi deschide sufletul înaintea lui Dumnezeu,
spunându-I nevoile lui, simte nimicnicia oricărui alt lucru de sub cer. — Mărturii pentru
comunitate 4:534, 535.
Pentru împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu există anumite condiţii, iar rugăciunea nu
poate lua niciodată locul îndeplinirii datoriei. „Dacă Mă iubiţi”, spune Domnul Hristos,
„veţi păzi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte, şi cine
Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14, 15.21). Cei
care aduc cererile lor înaintea lui Dumnezeu, solicitând împlinirea făgăduinţei Sale, dar nu
se conformează condiţiilor, îl insultă pe Iehova. Ei folosesc Numele lui Hristos ca o garanţie
a împlinirii făgăduinţei, dar nu îndeplinesc acele lucruri care evidenţiază credinţa lor în
Hristos şi dragostea faţă de El. — Parabolele Domnului Hristos, 143.
Rugăciunea este deschiderea inimii înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui prieten.
Ochiul credinţei Îl va vedea pe Dumnezeu foarte aproape şi cel care se roagă poate să obţină
dovada preţioasă a dragostei divine şi a purtării de grijă pentru el. Totuşi, de ce sunt atâtea
rugăciuni care nu primesc răspuns niciodată? David spune: „Am strigat către El cu gura mea
şi îndată lauda a fost pe limba mea, Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-
ar fi ascultat Domnul”. Printr-un alt profet, Domnul ne dă făgăduinţa: „Mă veţi căuta şi Mă
196