Rugăciune
Întunericul celui rău învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea: șoaptele ispititoare ale vrăjmașului îi amăgesc la păcat. Și toate acestea pentru că ei nu folosesc privilegiile rugăciunii pe care Dumnezeu li le-a dat în această rânduială divină. De ce oare fiii și fiicele lui Dumnezeu să fie atât de întârzietori în a se ruga, știind că rugăciunea este cheia în mâna credinței care deschide tezaurul cerului, unde se găsesc depozitate resursele inepuizabile ale Celui Atotputernic? Fără rugăciuni stăruitoare și continuă veghere, noi suntem în primejdia de a deveni din ce în ce mai nepăsători și de a devia de la calea dreaptă. Vrăjmașul mântuirii noastre caută mereu să pună piedici în calea spre tronul milei, pentru ca noi să nu putem obține: prin rugăciuni stăruitoare și credință: harul și puterea de a rezista ispitei. Există o putere puternică în rugăciune. Marele nostru adversar caută în mod constant să țină sufletul tulburat departe de Dumnezeu. Un apel la cer al celui mai umil sfânt este mai de temut pentru Satana decât decretele cabinetelor sau mandatele regilor...
Întunericul celui rău învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea: șoaptele ispititoare ale vrăjmașului îi amăgesc la păcat. Și toate acestea pentru că ei nu folosesc privilegiile rugăciunii pe care Dumnezeu li le-a dat în această rânduială divină. De ce oare fiii și fiicele lui Dumnezeu să fie atât de întârzietori în a se ruga, știind că rugăciunea este cheia în mâna credinței care deschide tezaurul cerului, unde se găsesc depozitate resursele inepuizabile ale Celui Atotputernic? Fără rugăciuni stăruitoare și continuă veghere, noi suntem în primejdia de a deveni din ce în ce mai nepăsători și de a devia de la calea dreaptă. Vrăjmașul mântuirii noastre caută mereu să pună piedici în calea spre tronul milei, pentru ca noi să nu putem obține: prin rugăciuni stăruitoare și credință: harul și puterea de a rezista ispitei. Există o putere puternică în rugăciune. Marele nostru adversar caută în mod constant să țină sufletul tulburat departe de Dumnezeu. Un apel la cer al celui mai umil sfânt este mai de temut pentru Satana decât decretele cabinetelor sau mandatele regilor...
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Rugăciune</strong><br />
cum am aşteptat şi prin lucrul precis pe care l-am cerut. — Mărturii pentru comunitate<br />
1:231.<br />
Când ni se pare că rugăciunile noastre nu primesc un răspuns, trebuie totuşi să rămânem<br />
încrezători în făgăduinţele sfinte, căci timpul răspunsului va veni în mod sigur şi vom primi<br />
binecuvântarea de care avem cea mai mare nevoie. Dar a pretinde ca rugăciunea să fie<br />
întotdeauna împlinită exact în felul dorit de noi constituie o încumetare, o îndrăzneală<br />
necuvenită din partea noastră. Dumnezeu este prea înţelept ca să poată greşi şi prea bun ca<br />
să reţină vreun bine de la cei ce umblă în neprihănire. Deci nu te teme să te încrezi în El,<br />
chiar dacă nu vezi imediat un răspuns la rugăciunile tale. Ai încredere în făgăduinţa Lui<br />
sigură: „Cereţi şi vi se va da”. — Calea către Hristos, 96.<br />
<strong>Rugăciune</strong>a nu deţine în ea însăşi niciun merit pentru a ne curaţi de păcat —<br />
Păgânii considerau că rugăciunile lor constituiau, prin ele însele, nişte merite pentru<br />
ispăşirea păcatului. Prin urmare, cu cât rugăciunea era mai lungă, cu atât meritul era mai<br />
mare. Dacă ar fi reuşit să devină sfinţi prin propriile eforturi, s-ar fi putut bucura de o<br />
realizare personală, care le-ar fi dat un motiv de laudă şi înălţare de sine. Această, concepţie<br />
cu privire la rugăciune este un rezultat al principiului ispăşirii prin sacrificii personale, care<br />
stă la temelia tuturor sistemelor religioase false. Fariseii adoptaseră o asemenea mentalitate<br />
păgână, care nu a dispărut nici în zilele noastre, fiind prezentă chiar printre cei ce se declară<br />
creştini. Repetarea unor formule tradiţionale, în timp ce inima nu simte nicio nevoie de<br />
Dumnezeu, se aseamănă cu „bolboroselile” păgânilor.<br />
<strong>Rugăciune</strong>a nu este un act de ispăşire a păcatului; ea nu este o virtute sau un merit. Cele<br />
mai alese şi mai frumoase cuvinte nu înseamnă nimic în comparaţie cu o dorinţă sinceră şi<br />
sfântă. Dacă nu exprimă adevăratele sentimente ale inimii, chiar şi cele mai elocvente<br />
rugăciuni sunt doar nişte cuvinte fără rost. Dar rugăciunea care izvorăşte dintr-o inimă<br />
sinceră şi exprimă în mod simplu nevoile sufletului, ca şi când i-am cerc o favoare unui<br />
prieten, cu încrederea că ne va fi acordată — aceasta este rugăciunea credinţei. Dumnezeu<br />
nu doreşte complimentele noastre formale, dar strigătul nerostit al inimii frânte şi copleşite<br />
de simţământul păcătoşeniei şi al unei neputinţe totale ajunge până la Tatăl oricărei îndurări.<br />
— Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 86, 87.<br />
<strong>Rugăciune</strong>a nu este o dovadă a convertirii dacă viaţa nu este schimbată — Satana îi<br />
determină pe oameni să creadă că, dacă au simţit o stare emoţională de extaz, sunt<br />
convertiţi. Totuşi experienţa lor nu se schimbă. Faptele lor sunt aceleaşi ca înainte. Viaţa lor<br />
nu arată niciun rod bun. Ei se roagă des şi lung şi menţionează mereu simţămintele pe care<br />
le-au avut cu o ocazie sau alta. Totuşi ei nu trăiesc o viaţă nouă. Ei sunt înşelaţi. Experienţa<br />
lor nu depăşeşte nivelul simţămintelor lor. Ei zidesc pe nisip, iar, când vin vânturile<br />
potrivnice, casa lor este spulberată.<br />
Multe suflete sărmane băjbâie în întuneric, căutând simţămintele despre care alţii spun că<br />
le-au avut în experienţa lor. Ele trec cu vederea faptul că acela care crede în Hristos trebuie<br />
195
Change language