Rugăciune

Rugăciune
va fi alături de tine, îndemnându-te să ai un comportament mai bun, alegând cuvintele
pentru tine şi influenţând faptele tale.
Dacă nu simţi niciun pericol şi nu înalţi nicio rugăciune pentru ajutorul şi puterea de a te
împotrivi ispitei, poţi să fu sigur că te vei rătăci. Faptul că ţi-ai neglijat datoria va fi notat în
cărţile cerului, iar în ziua încercării vei fi găsit prea uşor. — Solii pentru tineret, 90.
Dumnezeu trimite noi oştiri îngereşti în ajutorul nostru, ca răspuns la rugăciune —
Dacă vede că este în pericol de a pierde un suflet, Satana va depune toate eforturile posibile
ca să-l păstreze. Iar când omul îşi dă seama de pericolul în care se află şi priveşte
neputincios şi arzător spre Isus pentru a primi putere, Satana se teme că va pierde un captiv
şi cere întăriri din partea îngerilor săi, ca să-l împresoare pe acel suflet sărman şi să formeze
un zid de întuneric împrejurul lui, astfel ca lumina cerului să nu poată ajunge la el. Insă,
dacă cel aflat în pericol perseverează şi, în starea lui de neajutorare, se bazează pe meritele
sângelui Domnului Hristos, Mântuitorul nostru ascultă rugăciunea stăruitoare a credinţei şi
trimite în ajutor îngeri care excelează în putere pentru a-l elibera. Satana nu poate suporta să
vadă că se face apel la rivalul lui cel puternic, pentru că se teme şi tremură în faţa puterii şi
maiestăţii Sale. Întreaga oştire a lui Satana tremură la auzirea glasului rugăciunii arzătoare.
El continuă să cheme legiuni de îngeri răi pentru a aduce la îndeplinire acest obiectiv. Iar,
când îngeri atotputernici, îmbrăcaţi în armura cerului, vin în ajutorul sufletului istovit şi
urmărit, Satana şi oştirea lui se dau înapoi, ştiind bine că bătălia lor este pierdută. Supuşii de
bunăvoie ai Iui Satana sunt credincioşi, activi şi uniţi în acelaşi obiectiv. Deşi se urăsc şi se
războiesc unul cu altul, totuşi ei caută să folosească orice ocazie pentru a-şi aduce la
îndeplinire interesul lor comun.
însă marele Comandant din cer şi de pe pământ a îngrădit puterea lui Satana. — Mărturii
pentru comunitate 1:345, 346.
I-am văzut pe unii rugându-se lui Dumnezeu cu o credinţă puternică şi cu strigăte pline
de agonie. Faţa lor era palidă şi purta semnele unei nelinişti profunde, care arătau lupta lor
interioară. Faţa lor exprima fermitate şi o mare seriozitate. Picături mari de transpiraţie
cădeau de pe fruntea lor. Din când în când, faţa li se lumina datorită semnelor aprobării lui
Dumnezeu, iar apoi, aceeaşi înfăţişare solemnă, serioasă şi neliniştită se aşternea pe chipul
lor.
Îngerii cei răi se îngrămădeau în jurul lor, aducând întunericul asupra lor pentru a-i face
să-L piardă din vedere pe Isus şi ochii să le fie atraşi spre întunericul care îi înconjura şi
astfel, să fie determinaţi să nu se mai încreadă în Dumnezeu şi să murmure împotriva Sa.
Singura cale de a fi în siguranţă era să-şi păstreze privirile aţintite spre cer. Îngerii lui
Dumnezeu primiseră sarcina de a avea grijă de cei din poporul Său şi, când atmosfera
otrăvitoare a îngerilor răi era adusă asupra acestor oameni cuprinşi de nelinişte, ei
îşi fluturau continuu aripile asupra lor spre a împrăştia întunericul dens.
192