Rugăciune

Rugăciune
rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să-i iertăm pe alţii, în acelaşi fel şi în aceeaşi
măsură în care sperăm să fim iertaţi noi. — Calea către Hristos, 97.
După ce a încheiat rugăciunea domnească, Isus a adăugat: „Dacă iertaţi oamenilor
greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi
oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6, 14.15).
Cel care este neiertător închide însăşi calea prin care el însuşi poate primi mila lui
Dumnezeu. Nu ar trebui să credem că, dacă aceia care ne-au prejudiciat nu îşi mărturisesc
greşeala, noi suntem îndreptăţiţi să nu-i iertăm. Fără îndoială, partea lor este să-şi umilească
inima prin pocăinţă şi mărturisire, dar noi trebuie să avem un spirit de milă şi înţelegere faţă
de aceia care au greşit faţă de noi, indiferent dacă ei îşi mărturisesc greşelile sau nu le
mărturisesc. — The Faith I Live By, 131.
În rugăciunea pe care Hristos i-a învăţat pe ucenicii Săi să o rostească era şi cererea: „şi
ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Nu putem repeta
această rugăciune din inimă şi, în acelaşi timp, să îndrăznim a fi neiertători, pentru că noi Îl
rugăm pe Domnul să ne ierte greşelile făcute împotriva Lui, în acelaşi fel în care îi iertăm pe
cei ce greşesc împotriva noastră însă puţini îşi dau seama de adevărata semnificaţie a acestei
rugăciuni. Dacă ar înţelege profunzimea sensului ei, aceia care sunt neiertători nu ar
îndrăzni să o repete şi să-I ceară lui Dumnezeu să Se poarte cu ei, aşa cum ei înşişi se poartă
cu semenii lor muritori. — Mărturii pentru comunitate 3:95.
Când ne pregătim să venim înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, trebuie să ne cercetăm
inima, ca să ştim ce fel de spirit ne motivează. Dacă nu îi iertăm pe aceia care au greşit
împotriva noastră, rugăciunile noastre pentru iertare nu vor fi ascultate, „şi ne iartă greşelile
noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Când ne apropiem de tronul harului, ca nişte
păcătoşi, nu putem să exprimăm cererea ceasta, fără să-i iertăm în inima noastră pe aceia
care ne-au adus un prejudiciu. Cu privire la cererea aceasta, Domnul Isus face următorul
comentariu: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta
greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta
greşelile voastre”, — Signs of the Times, 21 august, 1884.
Mărturisirea trebuie să fie specifică — Mărturisirea adevărată are întotdeauna un
caracter specific şi recunoaşte fiecare păcat în parte. Păcatele pot să fie de o asemenea
natură, încât să fie aduse numai înaintea lui Dumnezeu, pot să fie greşeli care ar trebui să fie
mărturisite înaintea persoanelor care au suferit prejudicii din cauza lor sau pot să aibă un
caracter general şi atunci ar trebui să fie mărturisite în adunare. Totuşi toate mărturisirile
trebuie să fie definite şi la subiect, recunoscând tocmai păcatele de care sunteţi vinovaţi. —
Mărturii pentru comunitate 5:630.
Isus ascultă rugăciunea simplă pentru iertare — Nu este esenţial ca toţi să fie în stare
să precizeze cu certitudine când au fost iertate păcatele lor. Copiii să fie învăţaţi că greşelile
lor trebuie să fie aduse la Isus încă din fragedă copilărie. Învăţaţi-i să-I ceară iertare zilnic
180