Rugăciune

Rugăciune
În viaţa Sa pe pământ, Hristos nu a făcut niciun plan pentru Sine. A acceptat planurile lui
Dumnezeu pentru El, iar Tatăl îşi descoperea planurile zi după zi. Tot aşa ar trebui să
depindem şi noi de Dumnezeu, pentru ca vieţile noastre să poată fi lucrarea simplă a voinţei
Sale. Dacă încredinţăm căile noastre în seama Lui, El ne va călăuzi paşii.
Prea mulţi fac planuri pentru un viitor strălucit, dar ajung la un eşec total. Lăsaţi-L pe
Dumnezeu să facă planuri pentru voi. Asemenea unui copilaş, aveţi încredere în călăuzirea
Lui, care „va păzi paşii preaiubiţilor Lui” (1 Samuel 2, 9). Dumnezeu nu-şi conduce
niciodată copiii altfel decât ar alege ei înşişi să fie conduşi, dacă ar putea vedea sfârşitul de
la început şi dacă ar zări slava scopului pe care îl împlinesc ca împreună lucrători cu El. —
Divina vindecare, 478, 479.
Dacă te-ai consacrat Iui Dumnezeu, ca să îndeplineşti lucrarea Lui, nu ai niciun motiv de
îngrijorare pentru ziua de mâine. Domnul căruia îi slujeşti cunoaşte sfârşitul de la început.
Evenimentele viitorului, care sunt ascunse ochilor tăi, sunt ca o carte deschisă pentru Cel ce
este Atotputernic.
Când luăm în mâinile noastre administrarea lucrărilor pe care trebuie să le facem şi ne
bazăm pe propria înţelepciune pentru a avea succes, noi luăm pe umeri o povară pe care
Dumnezeu nu ne-a dat-o şi încercăm să o purtăm fără ajutorul Lui. Ne asumăm o
responsabilitate care îi aparţine lui Dumnezeu şi astfel ne aşezăm, realmente, în locul Lui.
Când anticipăm pericolul şi nereuşita şi avem toate motivele să fim siguri că vor veni, putem
să ne îngrijorăm, pe bună dreptate. Dar, dacă vom crede cu adevărat că Dumnezeu ne
iubeşte şi vrea să ne facă bine, vom înceta să ne temem de viitor. Ne vom încrede în
Dumnezeu, cum se încrede un copil în părintele său iubitor. Atunci, tulburările şi obsesiile
noastre chinuitoare vor dispărea, pentru că voinţa noastră este absorbită de voinţa lui
Dumnezeu. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 100, 101.
Eliezer s-a rugat pentru călăuzirea divină şi a primit-o — Eliezer şi-a adus aminte de
cuvintele lui Avraam, şi anume că Dumnezeu va trimite pe îngerul Său cu el, şi s-a rugat cu
stăruinţă pentru o călăuzire precisă. În familia stăpânului său fusese deprins cu manifestarea
continuă a bunătăţii şi ospitalităţii, iar acum el s-a rugat ca semnul care să i-o arate pe tânăra
aleasă de Dumnezeu să fie un act de bunăvoinţă.
Nici nu terminase bine de rostit rugăciunea, că răspunsul a şi venit. Printre femeile care
erau strânse la fântână, purtarea plăcută a uneia dintre ele îi atrase atenţia. Pe când aceasta se
întorcea de la fântână, străinul îi ieşi în întâmpinare, cerându-i apă din vadra pe care o purta
pe umăr. Cererea a fost împlinită cu bunăvoinţă, la care s-a adăugat oferta de a scoate, de
asemenea, apă şi pentru cămile, o lucrare ce era un lucru obişnuit chiar şi pentru fiicele de
prinţi, când trebuiau adăpate turmele şi cirezile tatălui lor. în felul acesta a fost dat şi semnul
dorit. — Patriarhi si profeţi, 172.
170