Rugăciune

Rugăciune
Capitolul 20 — Rugăciunea în Numele lui Isus
Numele lui Isus este puntea de legătură, în rugăciune, între omenire şi Dumnezeu —
Cererile noastre se înalţă la Tatăl, în Numele iui Hristos. El mijloceşte în favoarea noastră,
iar Tatăl descoperă comorile harului Său, pentru ca noi să ni le însuşim, să ne bucurăm de
ele şi să le împărtăşim altora. „Cereţi în Numele Meu”, zice Hristos. „Nu vă spun că Eu voi
ruga pe Tatăl pentru voi; căci Tatăl însuşi vă iubeşte. Folosiţi-vă de Numele Meu. Aceasta
va da izbândă rugăciunilor voastre şi Tatăl vă va da bogăţiile harului Său. De aceea, cereţi şi
veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină”.
Domnul Hristos este puntea de legătură între Dumnezeu şi om. El a făgăduit mijlocirea
Sa personală. El pune toată virtutea neprihănirii Sale de partea celui care se roagă. Domnul
Hristos pledează pentru om, iar omul, având nevoie de ajutorul divin, pledează pentru sine
însuşi în prezenţa lui Dumnezeu, folosind puterea de influenţă a Aceluia care şi-a dat viaţa
pentru lume. Când recunoaştem înaintea lui Dumnezeu că preţuim meritele lui Hristos,
rugăciunile noastre de mijlocire ajung să fie plăcute. Oh, cine poate să înţeleagă valoarea
acestui har şi a acestei mari iubiri! Când ne apropiem de Dumnezeu prin virtutea meritelor
lui Hristos, noi suntem îmbrăcaţi cu veşmintele Sale preoţeşti. El ne aşază aproape, alături
de El, cuprinzându-ne cu braţul Său omenesc, în timp ce Se prinde cu braţul Său divin de
scaunul de domnie al Celui Infinit. El pune în cădelniţa din mâinile noastre meritele Sale, ca
pe o tămâie plăcut mirositoare, spre a încuraja cererile noastre. El făgăduieşte să asculte
rugăciunile noastre şi să răspundă.
Da, Hristos a devenit mijlocitorul rugăciunii, stând între om şi Dumnezeu. El a devenit şi
mijlocitorul binecuvântării între Dumnezeu şi om. El a unit cele dumnezeieşti cu cele
omeneşti. Oamenii trebuie să conlucreze cu El pentru mântuirea propriului lor suflet şi apoi
să facă eforturi puternice şi stăruitoare pentru a-i salva pe aceia care sunt gata să piară. —
Mărturii pentru comunitate 8:178.
Până în clipa aceea, ucenicii nu cunoscuseră puterea şi posibilităţile nemărginite ale
Mântuitorului lor. El le-a spus: „Până acum, n-aţi cerut nimic în Numele Meu” (Ioan 16,
24). El le-a explicat că secretul succesului lor va depinde de cererea puterii şi a harului, în
Numele Său. El urma să fie prezent înaintea Tatălui pentru a adresa cereri în numele lor. El
a promis că va prezenta rugăciunea închinătorului umil ca şi cum ar fi dorinţa Sa pentru
sufletul acela. Orice rugăciune sinceră este auzită în cer. Poate că nu este exprimată
curgător, dar, dacă inima este în ea, rugăciunea se va înălţa spre Sanctuarul în care slujeşte
Hristos, iar El o va înfăţişa Tatălui fără niciun cuvânt stângaci sau bâlbâit, ci plăcută şi
înfrumuseţată prin parfumul desăvârşirii Sale. — Hristos, Lumina lumii, 667.
Ucenicii aveau să ducă mai departe lucrarea lor în Numele lui Hristos. Fiecare cuvânt şi
faptă a lor trebuia să îndrepte atenţia asupra Numelui Său, care are acea putere vitală prin
care cei păcătoşi pot să fie mântuiţi. Credinţa lor trebuia să îşi aibă centrul în Acela care este
163