Rugăciune

Rugăciune
să stea în picioare şi să discute fără să se simtă afectaţi. Poziţia la rugăciune trebuie să fie
perfect naturală. Rugăciunea lungă oboseşte şi nu este conformă cu Evanghelia lui Hristos.
O jumătate sau chiar un sfert de oră este întru totul prea mult. Timp de câteva minute este
destul de mult pentru a aduce cazul vostru înaintea lui Dumnezeu şi a-I spune ce doriţi, iar
oamenii pot să vi se alăture în rugăciune fără să-i obosiţi şi să le micşoraţi interesul pentru
devoţiune şi rugăciune. Ei pot să fie reîmprospătaţi şi întăriţi, în loc să fie epuizaţi.
Mulţi au făcut o greşeală în exerciţiile lor religioase, rugându-se lung şi predicând lung,
pe un ton înalt, cu glas forţat, cu un efort şi un ton nenatural al vocii. — Mărturii pentru
comunitate 2:617.
Vorbiţi clar şi distinct în rugăciune — învăţaţi-i pe copii, prin propriul exemplu, să se
roage cu o voce clară şi inteligibilă. învăţaţi-i să nu stea cu capul pe scaun şi să nu-şi
acopere faţa cu mâinile. În felul acesta, ei pot să înalte rugăciunile lor simple, repetând în
cor rugăciunea domnească. — Îndrumarea copilului, 522, 523.
Disciplinarea minţii spre a-şi menţine atenţia pe parcursul rugăciunii — Rugăciunea
zilnică este la fel de importantă pentru creşterea în har şi chiar pentru viaţa spirituală însăşi,
precum este de importantă hrana pentru bunăstarea fizică. Ar trebui să ne obişnuim să
înălţăm adesea gândurile către Dumnezeu în rugăciune. Dacă mintea rătăceşte, trebuie să o
aducem înapoi şi, printr-un efort perseverent, ne vom obişnui să facem lucrul acesta cu
uşurinţă. — Sfinţirea vieţii, 93.
Rugăciunea nu trebuie să fie lungă sau cu voce puternică Rugăciunea nu este
înţeleasă aşa cum ar trebui. Rugăciunile noastre nu au scopul de a-L informa pe Dumnezeu
cu privire la ceva ce El nu cunoaşte. Domnul este familiarizat cu tainele fiecărui suflet.
Rugăciunile noastre nu trebuie să fie lungi şi rostite cu voce puternică. Dumnezeu cunoaşte
gândurile ascunse. Noi putem să ne rugăm în taină, iar Acela care ştie tainele ne va asculta
şi ne va răspunde pe faţă. — Solii către tineret, 247.
Să nu încercăm să-I poruncim lui Dumnezeu în rugăciune — Rugăciunile noastre nu
trebuie să ia forma unei porunci adresate lui Dumnezeu, ci aceea a unei mijlociri, în care Îi
cerem să facă lucrurile pe care le dorim de la El. — Sfaturi pentru sănătate, 379.
Rugaţi-vă cu credinţă — Rugaţi-vă cu credinţă şi asiguraţi-vă că vă puneţi viaţa în
armonie cu cererile voastre, ca să puteţi primi binecuvântările pentru care vă rugaţi. Nu
îngăduiţi să vă scadă credinţa, pentru că binecuvântările primite sunt proporţionale cu
credinţa exercitată. „Facă-vi-se după credinţa voastră!” „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin
rugăciune, veţi primi” (Matei 9, 29; 21, 22). Rugaţi-vă, credeţi şi bucuraţi-vă. Cântaţi laude
lui Dumnezeu, pentru că El a răspuns la rugăciunile voastre. Credeţi-L pe cuvânt, „căci
credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (Evrei 10, 23). Nicio rugăciune sinceră nu este
pierdută. Calea este deschisă, iar valul binecuvântării se revarsă. El are proprietăţi
161