Rugăciune

Rugăciune
Rugăciunea adevărată nu depinde de timp, de loc sau de circumstanţe — Roagă-te în
cămăruţa ta şi, în timp ce mergi la lucrul tău zilnic, inima ta să fie mereu înălţată spre
Dumnezeu, Aşa a umblat Enoh cu Dumnezeu. Aceste rugăciuni tăcute se înalţă la tronul
harului, asemenea mirosului preţios al jertfei de tămâie. Satana nu poate să-l înfrângă pe
acela a cărui inimă se sprijină în felul acesta pe Dumnezeu. Nu există timp sau loc nepotrivit
pentru a ne înălţa cererile spre Dumnezeu. Nu există nimic care să ne poată împiedica să
facem ca inima să ne fie cuprinsă de spiritul înălţător al rugăciunii stăruitoare. In
aglomeraţia străzilor, în mijlocul ocupaţiilor zilnice, noi putem aduce cererile noastre
înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să ne acorde călăuzirea divină, aşa cum a făcut Neemia,
când i-a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras pentru rugăciune poate fi
găsit oriunde ne-am afla. Noi ar trebui să avem uşa inimii deschisă în permanenţă, adresând
mereu invitaţia ca Domnul Hristos să vină şi să locuiască în ea ca oaspete ceresc. — Calea
către Hristos, 98, 99.
Oriunde suntem, oricare ar fi ocupaţia noastră, inima trebuie să ne fie înălţată spre
Dumnezeu în rugăciune. Aceasta înseamnă a te ruga neîncetat. Nu trebuie să aşteptăm, până
când putem să îngenunchem înainte de a ne ruga. într-o ocazie, când Neemia a venit înaintea
împăratului, acesta l-a întrebat de ce arăta aşa de întristat şi care era Cererea pe care urma să
o adreseze. Totuşi Neemia nu a îndrăznit să răspundă îndată. În joc erau interese importante.
Soarta unei naţiuni depindea de impresia pe care trebuia să o facă atunci asupra minţii
împăratului şi, înainte de a îndrăzni să-i răspundă, Neemia a înălţat o rugăciune rapidă către
Dumnezeul cerurilor. Rezultatul a fost acela că a obţinut tot ce a cerut şi tot ce a dorit, —
Signs of the Times, 20 octombrie, 1887.
Toate scopurile şi intenţiile voastre bune nu vă vor face în stare să rezistaţi la încercarea
ispitei. Voi trebuie să fiţi nişte oameni ai rugăciunii. Cererile voastre să nu fie vagi,
sporadice şi ocazionale, ci serioase, perseverente şi constante. Nu este necesar să fiţi singuri,
sau să vă aplecaţi pe genunchi pentru a vă ruga, ci, în timpul muncii, sufletul vostru se poate
înălţa deseori spre Dumnezeu, bazându-vă pe puterea Sa, iar atunci veţi fi nişte oameni cu
scopuri înalte şi sfinte, cu o integritate nobilă, care nu va fi abătută de niciun considerent de
la adevăr, corectitudine şi dreptate. — Mărturii pentru comunitate 4:542, 543.
Trebuie să ne rugăm continuu, cu o inimă umilă şi un spirit blând şi smerit. Nu trebuie să
aşteptăm ocazia de a îngenunchea înaintea lui Dumnezeu. Noi putem să ne rugăm şi să
vorbim cu Domnul oriunde am fi. — Selected Messages 3:266.
Rugăciunile în public să fie scurte şi să fie caracterizate de un ton natural al vocii —
Rugăciunile lungi făcute de unii pastori au fost o mare nereuşită. A te ruga considerabil de
lung, aşa cum fac unii, este cu totul nepotrivit. Ei fac rău gâtului şi organelor vocale, iar apoi
spun că şi-au ruinat sănătatea din cauza muncii lor grele. Ei îşi fac rău lor înşişi când nu este
necesar. Mulţi simt că rugăciunea face mai mult rău organelor vocale decât conversaţia.
Aceasta este urmarea poziţiei nenaturale a corpului şi a modului de ţinere a capului. Ei pot
160