Rugăciune

Rugăciune
de trei ori pe zi, iar Domnul i-a dat Duhul Sfânt. Tot aşa, astăzi, oamenii se pot retrage în
adăpostul tainic al Celui Preaînalt şi pot să simtă siguranţa făgăduinţei Sale: „Poporul meu
va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite” (Isaia 32, 18). Toţi aceia
care doresc cu adevărat lucrul acesta pot să găsească un loc pentru comuniunea cu
Dumnezeu, unde nicio ureche nu poate să audă, ci numai aceea care este deschisă pentru a
auzi strigătele celor neajutoraţi, tulburaţi şi nevoiaşi — urechea Aceluia care ştie chiar şi
când cade o vrăbiuţă. Ei spune: „Voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii” (Matei 10, 31).
— Sfaturi pentru sănătate, 423, 424.
Motivul pentru care aşa de mulţi sunt lăsaţi singuri în locuri ale ispitei este că nu îl
păstrează întotdeauna pe Domnul în atenţia lor. Când îngăduim ca părtăşia noastră cu
Dumnezeu să fie întreruptă, atunci ne-am pierdut apărarea. Toate scopurile voastre bune,
toate intenţiile voastre bune nu vă vor ajuta să vă împotriviţi răului. Trebuie să fiţi bărbaţi şi
femei ale rugăciunii. Cererile voastre nu trebuie sa fie slabe, ocazionale şi de formă, ci din
toată inima, perseverente şi continue. Nu este întotdeauna necesar să vă plecaţi pe genunchi
pentru a vă ruga. Cultivaţi obiceiul de a vorbi cu Mântuitorul când sunteţi singuri, când
mergeţi pe drum şi când sunteţi ocupaţi cu munca zilnică. Inima voastră să se înalţe
neîncetat, cerând în tăcere ajutor, lumină, tărie, cunoaştere. Fiecare respiraţie să fie o
rugăciune. — Divina vindecare, 510, 511
În lucrarea de păzire a inimii, trebuie să ne rugăm neîncetat şi să trimitem neobosit
cererile noastre către tronul harului, pentru a primi sprijin. Aceia care poartă Numele lui
Hristos trebuie să vină la Dumnezeu cu stăruinţă şi umilinţă, cerând ajutor. Mântuitorul ne-a
spus să ne rugăm fără încetare. Creştinul nu poate să stea mereu în poziţia de rugăciune, dar
gândurile şi dorinţele lui pot să fie îndreptate fără încetare spre cer. Dacă am fi vorbit mai
puţin şi ne-am fi rugat mai mult, încrederea de sine s-ar fi risipit. — Fii şi fiice ale lui
Dumnezeu, 99.
Calea spre tronul lui Dumnezeu este deschisă întotdeauna. Deşi nu puteţi să staţi fără
încetare pe genunchi, în rugăciune, totuşi cererile voastre tăcute pot să se înalţe continuu
spre Dumnezeu pentru putere şi călăuzire. Când sunteţi ispitiţi, şi veţi fi, puteţi să alergaţi în
locul tainic al Celui Preaînalt. Braţele Sale veşnice vă vor susţine. Cuvintele acestea să vă
învioreze sufletul: „Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor
umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici”. — Sfaturi pentru sănătate,
362.
Dacă toţi lucrătorii noştri ar putea să petreacă în fiecare zi câteva ore, făcând o muncă în
aer liber şi s-ar simţi liberi să facă aceasta, ar fi o binecuvântare pentru ei şi ar fi în stare săşi
aducă la îndeplinire cu mai mult succes îndatoririle chemării lor. Dacă nu au timp pentru
o relaxare deplină, ei ar putea să plănuiască şi să se roage în timp ce fac o muncă fizică, iar
apoi s-ar întoarce la munca lor pastorală cu trupul şi mintea înviorate. — Slujitorii
evangheliei, 240.
159