Rugăciune

Rugăciune
adevărului. Cine a cercetat Cuvântul cu atenţie spre a găsi exemple şi îndrumări cu privire la
subiectul acesta? în cine putem să ne încredem, în calitate de profesori în şcolile noastre din
America şi din ţările străine? Oare, după ani de studii, studenţii noştri trebuie să se întoarcă
în ţara lor cu idei denaturate cu privire la respectul, cinstea şi reverenţa care trebuie să-I fie
date lui Dumnezeu şi să simtă că nu au nicio obligaţie de a-i cinsti pe oamenii cu părul
cărunt, pe oamenii cu experienţă şi pe slujitorii lui Dumnezeu, care au fost implicaţi în
lucrarea Sa pe aproape tot parcursul vieţii lor? Îi sfătuiesc pe toţi aceia care frecventează
şcolile din America sau din orice alt loc să nu deprindă spiritul lipsei de respect. Asiguraţivă
că înţelegeţi personal de ce fel de educaţie aveţi nevoie, ca să-i puteţi educa şi pe
alţii pentru a dobândi un caracter potrivit, care va rezista încercării ce va fi adusă în curând
asupra tuturor celor care trăiesc pe pământ. Rămâneţi în tovărăşia celor mai serioşi creştini.
Nu alegeţi învăţători sau elevi îngâmfaţi, ci pe aceia care arată evlavia cea mai adâncă, aceia
care au un spirit de înţelegere a lucrurilor lui Dumnezeu.
Trăim în vremuri periculoase. Adventiştii de ziua a şaptea se declară a fi poporul lui
Dumnezeu, care păzeşte poruncile, dar ei îşi pierd spiritul de devoţiune. Acest spirit de
reverenţă faţă de Dumnezeu îi învaţă pe oameni cum să se apropie de Creatorul lor — cu un
respect sfânt, prin credinţă — nu prin ei înşişi, ci printr-un Mijlocitor. În felul acesta, omul
rămâne statornic, oricare ar fi situaţiile în care ar fi pus. Omul trebuie să vină pe genunchi,
ca un supus al milei, un rugător aflat la piciorul tronului harului. În timp ce primeşte
milostivirile zilnice din mâna lui Dumnezeu, el trebuie să cultive mereu recunoştinţa în
inima lui şi să o exprime în cuvinte de mulţumire şi laudă pentru aceste favoruri nemeritate.
Îngerii i-au păzit calea de-a lungul întregii lui vieţi, iar el a fost scăpat din multe capcane pe
care nici nu le-a văzul. EI trebuie să mulţumească în fiecare rugăciune pentru lucrarea făcută
de Dumnezeu spre binele lui, pentru această ocrotire din partea acelor ochi care nu aţipesc şi
nici nu dorm niciodată. — Selected Messages 2:311-315.
Îngenuncherea în rugăciune arată respectul şi reverenţa faţă de Dumnezeu — Fie ca
Dumnezeu să-i înveţe pe credincioşii Săi cum să se roage. Profesorii din şcolile noastre şi
pastorii din bisericile noastre să înveţe zilnic în şcoala lui Hristos. Dacă vor face aşa, ei se
vor ruga cu zel şi seriozitate, iar cererile lor vor fi auzite şi vor primi răspuns. Atunci,
Cuvântul va fi proclamat cu putere.
Atât în închinarea noastră particulară, cât şi în cea publică, atunci când adresăm
rugăciunile noastre, avem privilegiu! de a îngenunchea înaintea lui Dumnezeu. Domnul
Isus, exemplul nostru, „a îngenuncheat şi a început să Se roage”. Despre ucenicii Săi este
raportat că, de asemenea, ei „au îngenuncheat şi s-au rugat”, Pavel a declarat: „Îmi plec
genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos”. Când a mărturisit păcatele lui
Israel înaintea lui Dumnezeu, Ezra a îngenuncheat. Daniel, „de trei ori pe zi, îngenunchea,
se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte”.
156