Rugăciune

Rugăciune
Rugăciunile noastre nu Îl obosesc şi nu Îl împovărează pe Dumnezeu — Rugăciunea
pentru călăuzirea lui Dumnezeu poate să fie înălţată în orice timp şi în orice loc. Nu există
timp sau loc nepotrivit pentru a ne înălţa cererile spre Dumnezeu. Nu există nimic care să ne
poată împiedica să facem ca inima să ne fie cuprinsă de spiritul înălţător al rugăciunii
stăruitoare. În aglomeraţia străzilor, în mijlocul ocupaţiilor zilnice, noi putem să aducem
cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să ne acorde călăuzirea divină, aşa cum
a făcut Neemia, când i-a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras pentru
rugăciune poate fi găsit oriunde ne-am afla. Noi ar trebui să avem uşa inimii deschisă în
permanenţă, adresând mereu invitaţia ca Domnul Hristos să vină şi să locuiască în ea ca
oaspete ceresc.
Deşi în jurul nostru ar putea fi o atmosferă coruptă, nu trebuie să respirăm miasmele ei
otrăvitoare, ci putem să trăim respirând aerul curat al cerului. Prin înălţarea inimii noastre în
prezenţa lui Dumnezeu, în rugăciune sinceră, noi putem închide porţile minţii, împiedicând
intrarea oricărui gând imoral şi nesfânt. Cei a căror inimă este deschisă pentru a primi
sprijinul şi binecuvântarea lui Dumnezeu vor umbla într-o atmosferă mai sfântă decât aceea
a pământului şi vor avea o continuă comuniune cu cerul.
Trebuie să ajungem la convingeri mai clare despre Domnul Hristos şi la o înţelegere mai
amplă a valorii realităţilor veşnice. Frumuseţea sfinţeniei trebuie să umple inima copiilor lui
Dumnezeu; iar, pentru ca acest lucru să se realizeze, trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne
descopere lucrurile cereşti.
Să îngăduim ca inima noastră să fie atrasă şi înălţată spre Dumnezeu, pentru ca El să ne
poată împărtăşi atmosfera cerească. Noi putem menţine o legătură atât de apropiată cu
Dumnezeu, încât, în fiecare încercare neaşteptată, gândul nostru să se întoarcă spre El tot
atât de natural cum se întorc florile spre soare.
Adu înaintea lui Dumnezeu nevoile, bucuriile, necazurile, grijile şi temerile tale. Tu nu Îl
vei putea face să Se simtă împovărat; nici nu Îl vei face să Se simtă obosit. Dacă El ţine
socoteală până şi de perii capului tău, atunci nu va rămâne indiferent faţă de nevoile copiilor
Săi. „Domnul este plin de milă şi îndurare” (Iacov 5, 11). Inima Sa iubitoare este mişcată de
necazurile noastre şi ne ascultă când Îi vorbim despre ele. Să aducem la El orice dificultate
cu care ne confruntăm. Nimic nu este prea greu pentru El, deoarece El ţine lumile şi
guvernează toate lucrările universului.
Nimic din ce are legătură, într-un fel oarecare, cu pacea noastră nu este atât de
neînsemnat, încât să nu fie luat în considerare de El. În experienţa noastră, nu există niciun
capitol atât de întunecat, încât El să nu-L poată citi şi nici încurcături aşa de mari, încât El să
nu le poată rezolva… Legăturile dintre Dumnezeu şi fiecare suflet sunt aşa de intime şi
profunde, ca şi când n-ar mai fi pe pământ niciun alt om de care să Se îngrijească şi pentru
care să-L fi dat pe Fiul Său mult iubit. — Calea către Hristos, 99, 100.
8