Rugăciune

Rugăciune
2:578. Rugăciunile noastre, rostite în momentele de devoţiune tainică, trebuie să fie auzite
numai de Dumnezeu. Nicio ureche curioasă nu trebuie să primească povara acestui gen de
cereri.
„Când te rogi, intră în odăiţa ta”. Pentru rugăciunea tainică este necesar să avem un loc
special. Domnul Isus avea locuri alese special pentru comuniunea cu Dumnezeu, iar noi
trebuie să procedăm în acelaşi fel. Adesea trebuie să ne retragem într-un loc anume, oricât
de umil ar fi, unde să putem fi singuri cu Dumnezeu.
„Roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns”. Când ne rugăm în Numele lui Isus, putem
veni în prezenţa lui Dumnezeu cu încrederea unui copil. Nu avem nevoie de niciun
mijlocitor omenesc. Prin Domnul Isus, ne putem deschide inima înaintea lui Dumnezeu ca
înaintea unei persoane care ne cunoaşte şi ne iubeşte.
În locul tainic al rugăciunii, unde ne poate vedea şi auzi doar Dumnezeu, putem să-I
destăinuim Părintelui îndurării şi al înţelegerii infinite cele mai tainice dorinţe şi năzuinţe
ale noastre, iar, în liniştea şi tăcerea sufletului, acel glas care nu zăboveşte niciodată să
răspundă strigătului nevoii omeneşti va vorbi inimii noastre.
„Domnul este plin de milă şi de îndurare” (Iacov 5, 11). Cu o iubire neobosită, El
aşteaptă să audă mărturisirile celor greşiţi, care I s-au împotrivit, şi să accepte pocăinţa lor.
Domnul aşteaptă să vadă un semn de mulţumire din partea noastră, aşa cum aşteaptă o
mamă să vadă zâmbetul de recunoaştere al copilului ei drag. El ar dori să ne facă să
înţelegem cât de arzător este dorul inimii Lui pentru noi. Domnul ne invită să aducem
încercările noastre în atenţia simpatiei şi înţelegerii Sale, să încredinţăm necazurile noastre
iubirii Sale, să primim vindecarea Sa pentru rănile noastre, puterea Sa pentru slăbiciunea
noastră, să lăsăm ca prezenţa Lui să umple golul din inima noastră. Niciun om care a venit
la El nu a fost dezamăgit vreodată. „Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie
şi nu ţi se umple faţa de ruşine” (Psalmii 34, 5).
Cei care Îl caută pe Dumnezeu în locul lor tainic, pentru a-I vorbi despre nevoile lor şi
pentru a-I cere ajutor, nu se vor ruga în zadar. „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va
răsplăti”. Când Domnul Hristos va deveni tovarăşul nostru de zi cu zi, vom simţi că puterile
unei lumi nevăzute sunt prezente pretutindeni în jurul nostru şi, privind la Isus, vom ajunge
asemenea Lui. Privind la El suntem schimbaţi. Caracterul nostru devine sensibil, blând şi
curat, fiind pregătit pentru Împărăţia cerească. Rezultatul sigur al relaţiei noastre de
prietenie cu Domnul va fi o sporire a evlaviei, a curăţiei morale şi a devotamentului.
Rugăciunea noastră va deveni din ce în ce mai inteligentă. Noi vom primi o educaţie divină,
iar aceasta se va vedea printr-o viaţă caracterizată de sârguinţă şi zel.
Cel care se îndreaptă în fiecare zi spre Dumnezeu, prin rugăciuni stăruitoare şi serioase,
pentru a primi ajutor, sprijin şi putere de la El, va avea aspiraţii nobile, o înţelegere limpede
a adevărului şi a responsabilităţii personale, obiective înalte de acţiune şi o continuă foame
137