Rugăciune

Rugăciune
Domnul Isus S-a rugat pentru puterea de a îndura încercările — Puţini vor urma
exemplul Mântuitorului nostru cu privire la rugăciunea stăruitoare şi frecventă către
Dumnezeu, spre a primi puterea de a îndura încercările şi de a îndeplini datoriile zilnice ale
vieţii acesteia. Domnul Hristos este Căpetenia mântuirii noastre şi, prin propria suferinţă şi
prin sacrificiu, El le-a dat urmaşilor Săi un exemplu care le arată că vegherea, rugăciunea şi
efortul perseverent sunt necesare din partea lor, dacă vor să reprezinte corect dragostea din
sufletul Său pentru neamul omenesc căzut. — The Review and Herald, 23 februarie, 1886.
Puterea lui Isus a venit din rugăciune — Puterea lui Hristos a constat în rugăciune. El
a luat natura omenească, a purtat slăbiciunile noastre şi s-a făcut păcat pentru noi. Domnul
Hristos Se retrăgea în dumbrăvi sau în munţi, departe de mulţime şi de orice altceva. Acolo
era singur cu Tatăl Său şi îşi revărsa cererile cu o stăruinţă puternică şi căuta cu toată
puterea sufletului Său să se prindă de mâna Celui Infinit. Când în faţa Lui se găseau
încercări noi şi mari, El Se retrăgea în singurătatea munţilor şi petrecea noaptea întreagă
rugându-Se Tatălui Său ceresc.
Pentru că Domnul Hristos este exemplul nostru în toate lucrurile, dacă noi imităm acest
model de rugăciune stăruitoare şi neîncetată, cerând în Numele Aceluia care nu a cedat
niciodată ispitelor lui Satana puterea de a ne împotrivi amăgirilor duşmanului cel viclean, nu
vom fi biruiţi de el. — The Youth’s Instructor, 1 aprilie, 1873.
Într-o viaţă cu totul devotată pentru binele altora, Mântuitorul a considerat că este necesar
să lase la o parte oboseala călătoriei şi să Se retragă din mijlocul mulţimii care-L urma în
fiecare zi. El trebuia să Se retragă dintr-o viaţă de neîncetată activitate şi de contact direct cu
nevoile omeneşti, pentru a căuta un loc liniştit şi o comuniune neîntreruptă cu Tatăl Său.
Fiind una cu noi, părtaş la nevoile şi slăbiciunile noastre, El era cu totul dependent de
Dumnezeu şi, în locul tainic al rugăciunii, căuta putere divină, ca să poată merge mai
departe, înarmat, pentru a-şi împlini datoria şi pentru a înfrunta încercările. într-o lume de
păcat, Isus a avut de suportat lupte şi chinuri sufleteşti. În comuniunea cu Dumnezeu, El a
putut să Se despovăreze de întristările care îl zdrobeau. Aici, El găsea mângâiere şi bucurie.
În Hristos, strigătul omenirii ajungea la Părintele milei nemărginite. Ca om, înălţa cereri
la tronul lui Dumnezeu până când natura Sa omenească era încărcată de un curent ceresc,
care trebuia să lege natura omenească de cea dumnezeiască. Printr-o continuă comuniune, El
a primit viaţă de la Dumnezeu, ca să poată da viaţă lumii. Experienţa Lui trebuie să fie şi
experienţa noastră.
„Veniţi singuri la o parte”, ne îndeamnă El. Dacă vom lua seama la cuvintele Lui, vom fi
mai puternici şi mai folositori. Ucenicii L-au căutat pe Isus şi I-au spus totul, iar El i-a
încurajat şi i-a învăţat. Dacă azi ne-am lua timp să mergem la Isus şi să-I spunem nevoile
noastre, n-am fi dezamăgiţi. — Hristos, Lumina lumii, 362, 363.
127