Rugăciune

Rugăciune
Tinerii să se roage zilnic pentru înţelepciune şi har — Domnul Hristos a suportat tară
să murmure încercările şi lipsurile de care se plâng aşa de mulţi tineri. Disciplina aceasta
este tocmai experienţa de care tinerii au nevoie, care va da fermitate caracterului lor şi îi va
face să fie asemenea lui Hristos, puternici spiritual spre a se împotrivi ispitei. Dacă se vor
despărţi de influenţa acelora care vor să-i ducă în rătăcire şi să corupă moralitatea lor, ei nu
vor fi biruiţi de amăgirile lui Satana. Prin rugăciuni zilnice către Dumnezeu, ei vor primi de
la El har şi înţelepciune pentru a suporta conflictele şi realităţile dure ale vieţii şi vor ieşi
biruitori din acestea. Seninătatea şi liniştea minţii pot fi menţinute doar prin veghere şi
rugăciune. Viaţa Domnului Hristos a fost un exemplu de energie perseverentă, căreia nu i s-
a îngăduit să fie diminuată de reproşuri, ridiculizări, lipsuri sau greutăţi.
Aşa trebuie să fie şi viaţa tinerilor. Dacă încercările prin care trec se măresc, ei pot să ştie
că Dumnezeu pune la încercare credincioşia lor. Exact în măsura în care îşi vor păstra
integritatea caracterului când sunt cuprinşi de descurajare, vor creşte şi tăria sufletească,
statornicia şi puterea de a răbda, iar ei vor ajunge să aibă un spirit puternic. — Solii pentru
tineret, 80.
Nevoia educatorului de a se ruga zilnic — Fiecare educator trebuie să primească zilnic
învăţături de la Hristos şi să lucreze fără încetare sub călăuzirea Sa. Dacă nu petrece mult
timp cu Dumnezeu în rugăciune, îi va fi imposibil să înţeleagă corect sau să-şi împlinească
lucrarea. Educatorul poate spera să-şi facă lucrarea înţelept şi bine, numai prin ajutorul
divin, împletit cu un efort sârguincios şi renunţare la sine.
Dacă nu înţelege nevoia de rugăciune şi nu-şi smereşte inima înaintea lui Dumnezeu,
educatorul va pierde însăşi esenţa educaţiei. El trebuie să ştie cum să se roage şi ce limbaj să
folosească în rugăciune. „Eu sunt Viţa”, spunea Isus, „voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în
Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic”
(Ioan 15, 5). Educatorul trebuie să lase ca roadă credinţei să se manifeste în rugăciunile lui.
El trebuie să înveţe cum să vină la Domnul şi să pledeze până când primeşte asigurarea că
cererile lui sunt auzite. — Sfaturi pentru isprăvnicie, 321.
În timpurile Vechiului Testament, izraeliţii se rugau zilnic — Când preoţii intrau în
locul sfânt dimineaţa şi seara, la timpul când se aducea tămâia pe altar, jertfa zilnică era gata
să fie adusă pe altarul din curtea de afară. Acesta era un timp de mare însemnătate pentru
închinătorii care se adunau la tabernacol. Înainte de a intra în prezenţa lui Dumnezeu prin
slujirea preotului, ei trebuiau să-şi ia timp să-şi cerceteze stăruitor inima şi să-şi
mărturisească păcatele. Ei se uneau în rugăciune tăcută, cu feţele îndreptate spre sfântul
locaş. În felul acesta, cererile lor se înălţau odată cu norul de tămâie, în timp ce credinţa se
prindea puternic de meritele Mântuitorului făgăduit, simbolizat prin jertfa de ispăşire. Orele
rânduite pentru jertfele de dimineaţa şi seara erau socotite ca sfinte şi au ajuns să fie privite
de toată naţiunea iudaică asemenea unui timp hotărât pentru închinare. Mai târziu, când
iudeii au fost împrăştiaţi ca nişte captivi în ţări îndepărtate, la orele rânduite, ei încă îşi
122