Rugăciune

Rugăciune
Său. Patimile lor rele şi voinţa lor răzvrătită erau într-o continuă luptă cu cerinţele lămurite
ale lui Dumnezeu.
Succesul care a însoţit eforturile lui Neemia arată ce pot realiza rugăciunea, credinţa şi o
acţiune energică şi înţeleaptă. Neemia nu era preot; el nu era profet; nu avea vreun titlu înalt.
El a fost un reformator ridicat pentru o vreme importantă. Scopul Iui a fost să-l aducă pe
popor în armonie cu Dumnezeu. Inspirat de o ţintă înaltă, el şi-a concentrat toată puterea
fiinţei pentru îndeplinirea ci. Integritatea înaltă, neabătută, a caracterizat eforturile Iui. Când
venea în legătură cu păcatul şi împotrivirea faţă de bine, el lua o atitudine atât de categorică,
încât oamenii erau îndemnaţi să lucreze cu o râvnă şi un curaj nou. Ei nu-i puteau nega
credincioşia, patriotismul şi dragostea profundă faţă de Dumnezeu şi, văzând lucrul acesta,
erau gata să-l urmeze acolo unde îi conducea. — Profeţi şi regi, 675, 676.
Ioan Botezătorul
Ioan a petrecut timp în meditaţie şi rugăciune spre a cunoaşte voia lui Dumnezeu
pentru viaţa lui — Ioan însă nu ducea o viaţă de lenevie, de tristeţe ascetică sau de
înstrăinare egoistă. Din timp în timp, el căuta să se amestece printre oameni şi era
întotdeauna un observator interesat de cele ce se petreceau în lume. Din locul lui retras, ci
urmărea desfăşurarea evenimentelor. Cu o putere de pricepere luminată de Duhul Sfânt, el
studia caracterul oamenilor, ca să ştie cum sa ajungă la inima lor cu solia cerului. Povara
misiunii sale îl apăsa. În singurătate, prin meditaţie şi rugăciune, căuta să-şi întărească
sufletul pentru lucrarea care-l aştepta. — Hristos, Lumina lumii, 102.
Rugăciunea i-a dat Iui Ioan putere a de a-i înfrunta pe împăraţii pământului — Ioan
Botezătorul a fost învăţat de Dumnezeu în timpul vieţuirii lui în pustie. El a cercetat
descoperirile lui Dumnezeu din natură. Sub îndrumarea Spiritului divin, el a cercetat sulurile
profeţilor. Zi şi noapte, Hristos a fost studiul lui până ce mintea, inima şi sufletul au fost
pline de glorioasa viziune.
El L-a privit pe împărat, în toată frumuseţea Sa, şi s-a pierdut din vedere pe sine. El a
privit măreţia sfinţeniei şi s-a recunoscut ca nedestoinic şi nedemn. El urma să vestească
solia lui Dumnezeu. El urma să stea în puterea şi neprihănirea lui Dumnezeu. El era gata să
pornească, în calitate de sol al Cerului, neînfricat de tot ce este omenesc, deoarece el văzuse
Divinitatea. El putea sta neînfricat înaintea monarhilor pământeşti, deoarece se plecase cu
tremur înaintea Împăratului împăraţilor. — Mărturii pentru comunitate 8:331, 332.
Petru
Dumnezeu a răspuns la rugăciunea lui Petru de a o învia pe Dorca — Pe când privea
la tristeţea lor, inima apostolului a fost cuprinsă de milă. Apoi, după ce a cerut ca prietenii
care plângeau să fie scoşi din cameră, el a îngenuncheat şi s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu
ca s-o readucă la viaţă şi.sănătate pe Dorea. Întorcându-se spre trupul ei, el a spus: „Tabita,
scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. Dorea fusese
115