Rugăciune

Rugăciune
(versetul 17). Inima lui Daniel se îndreaptă cu un dor puternic spre sanctuarul pustiit al lui
Dumnezeu. El ştie că prosperitatea lui poate să fie restabilită numai dacă izraeliţii se vor
pocăi de călcările Legii iui Dumnezeu şi vor ajunge să fie smeriţi, credincioşi şi ascultători.
În timp ce rugăciunea lui Daniel se înălţa spre cer, îngerul Gabriel a coborât în grabă din
curţile cereşti pentru a-i spune că toate cererile lui au fost auzite şi ascultate. Acest înger
puternic primise însărcinarea de a-i da înţelepciune şi înţelegere, de a-i descoperi tainele
veacurilor viitoare. Prin urmare, în timp ce se străduia stăruitor să cunoască şi să înţeleagă
adevărul, Daniel a fost pus în legătură cu solul trimis de Cer.
Ca răspuns la cererea lui, Daniel nu a primit numai lumina şi cunoaşterea adevărului de
care aveau nevoie atât el, cât şi poporul lui, ci şi o viziune a marilor evenimente viitoare
chiar până la venirea Răscumpărătorului lumii. Aceia care pretind că sunt sfinţiţi, deşi nu au
nicio dorinţă de a cerceta Scripturile sau de a lupta cu Dumnezeu în rugăciune, cerând o
înţelegere mai clară a adevărului Bibliei, nu ştiu ce este sfinţirea adevărată. — Sfinţirea
vieţii, 46-49.
Neemia
Rugăciunea lui Neemia este un exemplu pentru poporul lui Dumnezeu din zilele
noastre — Inima acelora care susţin lucrarea aceasta trebuie să fie plină de Duhul lui Isus.
Numai Marele Medic poate să aplice balsamul din Galaad. Dacă oamenii aceştia ar citi
cartea lui Neemia, cu inima smerită şi atinsă de Duhul Sfânt, ideile lor false ar fi schimbate,
s-ar da pe faţă principii corecte, iar starea actuală a lucrurilor ar fi schimbată. Neemia s-a
rugat lui Dumnezeu pentru ajutor, iar Dumnezeu a auzit rugăciunea lui. Domnul i-a
determinat pe împăraţii păgâni să vină în ajutorul lui. Când vrăjmaşii lucrau cu zel împotriva
lui, Domnul a lucrat prin împăraţi spre a-şi aduce la îndeplinire scopul Său şi spre a
răspunde la numeroasele rugăciuni ce se înălţau către El, cerând ajutorul de care aveau atâta
nevoie. — The Review and Herald, 23 martie, 1911.
Rugăciunea a făcut să fie mai puternice credinţa şi curajul lui Neemia — Prin
mesageri din Iudeea, evreul patriot a aflat că peste Ierusalim, cetatea aleasă, veniseră zile
grele. Robii întorşi sufereau dispreţ şi necaz. Templul şi părţi din cetate fuseseră rezidite,
dar lucrarea de restatornicire era stânjenită, slujbele templului erau tulburate, iar poporul era
ţinut într-o alarmă continuă de faptul că zidurile cetăţii erau încă într-o mare măsură în
ruină.
Copleşit de amărăciune, Neemia nu putea nici să mănânce şi nici să bea: „Am plâns şi m-
am jelit multe zile şi am postit”. În durerea lui, s-a îndreptat către Ajutorul divin. „M-am
rugat”, zicea el, „înaintea Dumnezeului cerurilor”. Cu credinţă, el a mărturisit păcatele lui şi
ale poporului lui. El a stăruit ca Dumnezeu să susţină cauza lui Israel, să-i redea curajul şi
puterea şi să-l ajute să clădească locurile pustii ale lui Iuda.
111