Rugăciune

Rugăciune
bătrâneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum şi puterea Ta, neamului de
oameni care va veni!” (Psalmii 88, 2.3; 71, 5-18).
Acela ale cărui îndurări „nu sunt la capăt” (Plângerile lui Ieremia 3, 22) a auzit
rugăciunea slujitorului Său. „Isaia, care ieşise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc când
cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: «Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului
Meu: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am
văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. Voi mai
adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine şi cetatea aceasta, din mâna
împăratului Asiriei şi voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea şi din pricina robului Meu
David»” (2 Regi 20, 4-6). — The Review and Herald, 6 mai, 1915.
Daniel
Rugăciunea eficientă şi fierbinte a lui Daniel — Daniel s-a rugat lui Dumnezeu nu
înălţându-se pe sine sau revendicând vreo virtute: „Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia
aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine”. Aceasta este rugăciunea
pe care Iacov o numeşte eficientă şi fierbinte. Despre Hristos este scris: „A ajuns într-un
chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte”. În ce contrast faţă de această
mijlocire din partea Maiestăţii cerului sunt rugăciunile slabe, fără tragere de inima, care sunt
înălţate de unii către Dumnezeu! Mulţi sunt mulţumiţi cu o slujire a buzelor şi puţini au o
dorinţă sinceră, serioasă şi plină de dragoste după Dumnezeu. — Mărturii pentru comunitate
4:534.
Daniel a rămas credincios în rugăciune, în ciuda persecuţiilor. — Oare a încetat Daniel să
se roage din cauza poruncii acesteia care avea să fie impusă? Nu, ci tocmai acela a fost
timpul când a avut nevoie să se roage mai mult. „Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a
intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe
zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte”. Daniel nu a
căutat să-şi ascundă loialitatea faţă de Dumnezeu. El nu s-a rugat doar în inima lui, ci s-a
rugat cu voce tare, cu fereastra deschisă spre Ierusalim. Apoi, vrăjmaşii lui au venit cu
reclamaţia lor înaintea împăratului, iar Daniel a fost aruncat în groapa leilor. Totuşi Fiul lui
Dumnezeu a fost acolo. Îngerul Domnului a tăbărât în jurul slujitorului Domnului, iar
dimineaţa, când împăratul a venit şi a întrebat: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a
putut Dumnezeul tău, căruia li slujeşti necurmat, să te scape de lei?”, „Daniel a zis
împăratului: «Veşnic să trăieşti, împărate! Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a
închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea
Lui. şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!»” Lui Daniel nu i s-a făcut niciun
rău, iar el L-a preamărit pe Domnul Dumnezeul cerurilor. — The Review and Herald, 3 mai,
1892.
Rugăciunile lui Daniel au fost caracterizate de stăruinţă şi zel — Pe măsură ce se
apropia încheierea celor şaptezeci de ani de robie, gândurile lui Daniel au ajuns foarte
109