Rugăciune

Rugăciune
face ca, la auzul unei veşti pe care o va primi, să se întoarcă în ţara lui; şi-l voi face să cadă
ucis de sabie în ţara lui»” (2 Regi 19, 6.7). — Profeţi şi regi, 354.
Rugăciunea lui Ezechia a fost în armonie cu planul lui Dumnezeu — Când a primit
scrisoarea batjocoritoare, împăratul lui Iuda a luat-o la templu, „a întins-o înaintea
Domnului” (Vers. 14) şi s-a rugat cu o credinţă puternică pentru ajutor din cer, pentru ca
popoarele pământului să ştie că Dumnezeul evreilor încă trăieşte şi domneşte. Era în joc
onoarea lui Iehova. Numai El putea aduce eliberarea.
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi”, s-a rugat Ezechia. „Tu eşti
singurul Dumnezeu al tuturor împăraţilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul.
Doamne, pleacă-ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-ţi ochii şi priveşte! Auzi cuvintele
lui Sanherib, care a trimis pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu. Da,
Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei au nimicit neamurile şi le-au pustiit ţările şi că au
aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâna
omului, erau lemn şi piatră; şi i-au nimicit. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne
din mâna lui Sanherib. ca să ştie toate împărăţiile pământului că numai Tu eşti Dumnezeu,
Doamne” (Vers. 15-19).
Rugăciunile lui Ezechia în favoarea lui Iuda, şi pentru onoarea Conducătorului lor
suprem, erau în armonie cu planul lui Dumnezeu. Solomon, în binecuvântarea rostită la
consacrarea templului, se rugase Domnului „să facă în tot timpul dreptate robului Său şi
poporului Său Israel, pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaşte că Domnul
este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El” (1 Regi 8, 59.60). Domnul avea să-şi
arate favoarea îndeosebi atunci când, în vreme de război sau de înfrângere, căpeteniile lui
Israel aveau să intre în casa de rugăciune şi trebuia să se roage pentru izbăvire (Vers. 33,
34).
Ezechia n-a fost lăsat fără nădejde. Isaia a fost trimis la el să-i spună: „Aşa vorbeşte
Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la
Sanherib, împăratul Asiriei»”. — Profeţi şi regi, 355, 356, 359.
Ezechia, vindecat ca răspuns la rugăciune — Din zilele lui David, nu mai domnise
niciun împărat care să fi făcut pentru zidirea împărăţiei lui Dumnezeu în timp de apostazie şi
descurajare, aşa de mult cum făcuse Ezechia. Domnitorul aflat pe moarte Îl slujise pe
Dumnezeul său cu credincioşie şi făcuse mult pentru a întări încrederea poporului în Iehova,
ca fiind Conducătorul lui suprem. Asemenea lui David, el a putut să se roage: „S-ajungă
rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; căci mi s-a săturat sufletul de rele şi
mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor”. „Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne,
Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea. Pe Tine mă sprijin.... Nu mă lepăda la
vremea bătrâneţe!, când mi se duc puterile, nu mă părăsi!... Dumnezeule, nu Te depărta de
mine! Dumnezeule, vino degrabă în ajutorul meu!... Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la
108