Rugăciune

Rugăciune
punctul renunţării totale la sine, în timp ce se prindea de Mântuitorul ca fiind singura Iui
putere şi neprihănire, răspunsul a venit. — The Review and Herald, 26 mai, 1891.
David
Căderea lui David este o avertizare de a nu neglija rugăciunea — Dumnezeu doreşte
ca istoria căderii lui David să servească drept avertizare, pentru ca nici chiar aceia pe care El
i-a binecuvântat şi favorizat foarte mult să nu se simtă în siguranţă şi să nu neglijeze
rugăciunea şi vegherea. Aşa a şi fost cu aceia care, în umilinţă, au căutat să înveţe lecţia pe
care Dumnezeu vrea să o dea. în felul acesta, generaţie după generaţie, mii de oameni au
ajuns să-şi dea seama de primejdia în care se aflau în faţa puterii ispititorului. Căderea lui
David — om atât de mult onorat de Dumnezeu — a trezit în ei neîncredere faţă de eul
personal. Ei şi-au dat seama că numai Dumnezeu poate să-i susţină prin puterea Lui, prin
credinţă. Pentru că au ştiut că la El se află puterea şi siguranţa lor, ei s-au temut să facă până
şi un singur pas pe terenul lui Satana. — Patriarhi şi profeţi, 724.
Dumnezeu a răspuns la rugăciunea lui David pentru iertare — Una dintre cele mai
stăruitoare rugăciuni raportate în Cuvântul lui Dumnezeu este aceea a lui David, când a
cerut: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule”. Răspunsul lui Dumnezeu la o
asemenea rugăciune este: „Îţi voi da o inimă nouă”. Lucrarea aceasta nu poate să fie făcută
de niciun om limitat. Bărbaţii şi femeile trebuie să înceapă încă din prima clipă să-I ceară lui
Dumnezeu cât se poate de stăruitor să Ie dea o experienţă creştină adevărată. Ei trebuie să
simtă puterea creatoare a Duhului Sfânt. Ei trebuie să primească o inimă nouă, care este
păstrată sensibilă şi duioasă prin harul Cerului. Spiritul egoist trebuie să fie curăţit din suflet.
Ei trebuie să lucreze cu seriozitate şi cu umilinţă, fiecare cerându-I lui Isus călăuzire şi
încurajare. Apoi, zidirea, bine alcătuită şi potrivită, va creşte ajungând un templu sfânt în
Domnul. — Comentarii Biblice ale AZŞ 4:1165.
Solomon
Trebuie să învăţăm lecţia aflată în rugăciunea smerită a lui Solomon — La începutul
domniei sale, Solomon s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să
împărătească în locul tatălui meu David, şi eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat” (1
Regi 3, 7).
Solomon urmase tatălui său David la tronul lui Israel. Dumnezeu l-a onorat mult şi, aşa
cum ştim, el a ajuns în anii de mai târziu cel mai mare, cel mai bogat şi cel mai înţelept
împărat care a stat vreodată pe un scaun de domnie pământesc. De timpuriu, în anii de
început ai domniei sale, Solomon a fost impresionat de Duhul Sfânt cu privire la
solemnitatea răspunderilor sale şi, deşi era bogat în talente şi capacităţi, el şi-a dat scama că,
fără ajutor dumnezeiesc, era tot atât de neajutorat pentru a le duce la îndeplinire, ca un
copilaş. Solomon n-a fost niciodată atât de bogat, sau atât de înţelept, sau realmente atât de
106