Rugăciune

Rugăciune
Când oamenii sunt consacraţi aşa cum a fost Ilie şi au credinţa pe care a avut-o el,
Dumnezeu Se va descoperi aşa cum S-a descoperit atunci. De asemenea, când oamenii se
vor ruga Domnului aşa cum s-a rugat Iacov, rezultatele care au fost văzute atunci se vor
vedea din nou. Puterea va veni de la Dumnezeu ca rezultat al rugăciunii credinţei. —
Slujitorii evangheliei, 255.
Rugăciunea lui Ilie pe Muntele Carmel a primit un răspuns vizibil — Ilie i-a
reamintit poporului apostazia îndelungată care stârnise mânia iui Iehova, chemându-i pe
oameni să-şi umilească inimile şi să se întoarcă la Dumnezeul părinţilor lor, pentru ca
blestemul să fie îndepărtat din ţara lui Israel. Apoi, plecându-se cu respect înaintea
Dumnezeului nevăzut, îşi înălţă mâinile către cer şi rosti o rugăciune simplă, Preoţii lui Baal
săriseră, ţipaseră, făcuseră spume, de dimineaţă până târziu după-amiază, dar când Ilie se
rugă, niciun ţipăt fără rost nu răsună pe înălţimea Carmelului. El se ruga ca şi cum ştia că
Iehova este acolo, martor la scenă, şi ascultă cererea lui. Prorocii lui Baal s-au rugat
prosteşte, fără niciun înţeles. Ilie se rugă simplu şi cu căldură, cerând lui Dumnezeu să-şi
arate superioritatea asupra lui Baal, pentru ca Israel să poată fi determinat să se întoarcă la
El.
„Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel!” se ruga profetul, „Fă să se ştie astăzi
că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut
după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că
Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu şi să le întorci astfel inima spre bine”.
O tăcere apăsătoare se aşternu peste toţi. Preoţii lui Baal tremurau de groază. Conştienţi
de vinovăţia lor, se aşteptau acum la o pedeapsă grabnică.
Nici nu s-a sfârşit rugăciunea lui Ilie, că flăcări de foc, ca nişte fulgere strălucitoare de
lumină, au coborât din cer peste altarul înălţat, mistuind jertfa, secând apa din şanţ şi
mistuind chiar şi pietrele altarului. Strălucirea focului a iluminat muntele şi a orbit ochii
mulţimii. În văile de jos, unde mulţi priveau cu încordare îngrijorată mişcările celor de sus,
coborârea focului s-a văzut clar şi toţi au fost uimiţi de privelişte, Aceasta semăna cu stâlpul
de foc care, la Marea Roşie, a despărţit pe copiii lui Israel de oastea egipteană. — Profeţi şi
Regi 152, 153.
Rugăciunile lui Ilie au cerut, prin credinţă, împlinirea făgăduinţelor lui
Dumnezeu — Odată cu uciderea prorocilor lui Baal, s-a deschis calea pentru aducerea la
îndeplinire a unei puternice reforme spirituale în cele zece seminţii ale regatului de nord. Ilie
prezentase poporului apostazia lui, îl chemase să-şi umilească inima şi să se întoarcă la
Domnul. Judecăţile Cerului fuseseră aduse la îndeplinire, poporul îşi mărturisise păcatele şi
Îl recunoscuse pe Dumnezeul părinţilor săi ca fiind Dumnezeul cel viu, iar acum blestemul
Curului avea să fie retras, iar binecuvântările vremelnice ale vieţii să fie reînnoite. ţara urma
să fie înviorată cu ploaie. „Suie-te de mănâncă şi bea”, i-a spus Ilie lui Ahab, „căci se aude
vuiet de ploaie”. Apoi prorocul s-a urcat în vârful muntelui să se roage.
103