Rugăciune

Rugăciune
L-a rugat să îşi salveze poporul, chiar şi prin pedepse, dacă era necesar. El L-a rugat pe
Dumnezeu să înceteze a-i trimite acestui popor nerecunoscător rouă şi ploaie, comorile
cerului, pentru ca Israelul apostaziat să aştepte în zadar de la idolii lui de aur, lemn şi piatră,
de la soare, lună şi stele, de la zeii lor, să ude pământul şi să-l facă să aducă roade
îmbelşugate. Dumnezeu i-a spus lui Ilie că auzise rugăciunea lui. Dumnezeu urma să reţină
de la poporul Său rouă şi ploaia, până când acesta se va întoarce la El, în pocăinţă. — The
Review and Herald, 16 septembrie, 1873.
În anii lungi de secetă şi foamete, Ilie s-a rugat stăruitor ca inima celor din Israel să se
întoarcă de la idolatrie la slujirea lui Dumnezeu. Prorocul a aşteptat cu răbdare, în timp ce
mâna Domnului apăsa cu putere peste ţara lovită. Când a văzut dovezile suferinţei şi lipsei
înmulţindu-se în toate părţile, inima lui a fost copleşită de durere şi dorea nespus puterea
care să aducă reforma cât mai grabnic. Însuşi Dumnezeu îşi aducea la îndeplinire planul, iar
tot ce putea să facă slujitorul Său era să se roage cu credinţă şi să aştepte timpul pentru o
acţiune hotărâtă. — Profeţi şi regi, 133.
Ilie este exemplul de om care a biruit prin rugăciune stăruitoare — Noi ar trebui să
petrecem mult timp în rugăciune tainică. Domnul Hristos este viţa, noi suntem mlădiţele.
Dacă dorim să creştem şi să aducem roade, trebuie să luăm continuu seva şi hrana de la
Adevărata Viţă, pentru că, despărţiţi de Viţă, nu avem nicio putere.
L-am întrebat pe înger de ce nu s-a manifestat mai multă credinţă şi putere în Israel. El a
spus: „Voi vă desprindeţi prea repede de braţul Domnului. Aduceţi cu insistenţă cererile
voastre înaintea scaunului Său de domnie şi rezistaţi printr-o credinţă puternică.
Făgăduinţele Sale sunt sigure. Credeţi că primiţi lucrurile pentru care vă rugaţi şi le veţi
avea”. Apoi, atenţia mi-a fost îndreptată spre Ilie, El a fost — supus aceloraşi slăbiciuni ca
şi noi, dar s-a rugat stăruitor. El s-a rugat de şapte ori Domnului, iar ultima oară s-a văzut
norul. Am văzut că noi ne îndoiserăm de făgăduinţele sigure şi îl răniserăm pe Mântuitorul
prin lipsa noastră de credinţă. Îngerul a spus: „Îmbracă armura şi, mai presus de orice, ia
scutul credinţei, căci el va păzi inima şi însăşi viaţa de săgeţile arzătoare ale celui rău”. Dacă
vrăjmaşul îi poate face pe cei descurajaţi să-şi abată privirile de la Domnul Isus, să privească
la ei înşişi şi să se gândească numai la propria nevrednicie, în loc de a se gândi la vrednicia
lui Isus, la dragostea Sa, la meritele Sale şi la mila Sa cea mare, el va da la o parte scutul
credinţei şi îşi va atinge scopul, iar ei vor fi expuşi la ispitele lui nemiloase. Prin urmare, cei
slabi trebuie să privească la Isus şi să se încreadă în El. Aşadar, ei trebuie să-şi exercite
credinţa. — Experienţe şi viziuni, 73.
Dacă doresc să aibă succes în lucrarea lor, solii lui Dumnezeu trebuie să zăbovească mult
în prezenţa Sa. Se spune de.spre o femeie în vârstă din Lancashire că asculta motivele
menţionate de vecinele ei pentru succesul pastorului lor. Ele vorbeau despre darurile Iui,
despre stilul lui de predicare, despre manierele lui. „Nu”, a spus atunci femeia în vârstă, „vă
voi spune eu care este motivul. Omul vostru este foarte aproape de Cel Atotputernic”.
102