Rugăciune

Rugăciune
„Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi”. În rugăciune se află o putere minunată.
Marele nostru vrăjmaş caută fără încetare să ţină sufletul tulburat departe de Dumnezeu.
Satana se teme de un apel adresat Cerului de către sfântul cel mai umil, mai mult decât de
hotărârile guvernelor sau de poruncile împăraţilor.
Rugăciunea Anei nu a fost auzită de urechile oamenilor muritori, dar a ajuns la urechile
Domnului oştirilor. Ea L-a rugat stăruitor pe Dumnezeu să înlăture ruşinea ei şi să-i acorde
acea favoare care era cea mai preţuită de femeile din acea vreme — binecuvântarea de a fi
mamă. Pe când se lupta în rugăciune, vocea ei nu scotea niciun sunet, dar buzele i se
mişcau, iar înfăţişarea ei arăta o emoţie adâncă. Astfel, femeia umilă care se ruga avea să
treacă acum printr-o nouă încercare. Când a zărit-o, Eli, marele preot, a tras concluzia
pripită că ea era sub influenţa băuturilor alcoolice. Petrecerile de sărbători înlocuiseră
aproape cu totul evlavia cea adevărată din mijlocul poporului Israel. Cazurile de
necumpătare erau destul de frecvente chiar şi printre femei, iar acum Eli a fost hotărât să-i
adreseze o mustrare pe care o considera binemeritată. „Până când vei fi beată? Du-te de te
trezeşte”.
Ana era în comuniune cu Dumnezeu. Ea a crezut că a fost ascultată, iar pacea lui Hristos
i-a umplut inima. Pentru că avea o fire înţeleaptă şi amabilă, nu s-a lăsat cuprinsă nici de
întristare, nici de indignare la auzul acuzaţiei nedrepte că ar fi beată în casa Domnului. Cu
respectul cuvenit faţă de unsul Domnului, ea a respins calm acuzaţia şi a declarat cauza
emoţiei ei. „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care sufere în inima ei şi n-am băut nici vin,
nici băutură ameţitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. Să nu iei pe roaba ta drept
o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până
acum”. Convins că mustrarea lui fusese nedreaptă, Eli a răspuns: „Du-te în pace şi
Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!”
În rugăciunea ei, Ana făcuse un legământ că, dacă îi va fi ascultată cererea, îl va consacra
pe copilul ei în slujba lui Dumnezeu. Ea a făcut cunoscut acest legământ soţului ei, iar el l-a
confirmat printr-un act solemn de închinare, înainte de a pleca de la şilo.
Rugăciunea Anei a fost ascultată, iar ea a primit darul pentru care se rugase aşa de
stăruitor. Când a privit la dovada favorii divine, i-a dat copilului numele de Samuel —
Dumnezeu a ascultat. — Signs of the Times, 27 octombrie, 1881.
Ilie
Ilie s-a rugat pentru pocăinţa lui Israel — În munţii Galaadului, la răsărit de Iordan,
trăia în zilele lui Ahab un om al credinţei şi al rugăciunii, a cărui lucrare neînfricată era
destinată să oprească răspândirea rapidă a apostaziei în Israel. Departe de orice oraş renumit
şi neavând o poziţie înaltă în societate, Ilie Tişbitul şi-a început misiunea încrezător în
planul lui Dumnezeu de a pregăti calea înaintea lui şi de a-i da succes deplin. Cuvântul
credinţei şi al puterii era pe buzele lui şi întreaga lui viaţă era consacrată lucrării de reformă.
100