Rugăciune

Rugăciune
Pe Muntele Schimbării la faţă, Moise s-a arătat împreună cu Ilie care fusese proslăvit. Ei
au fost trimişi ca purtători de lumină şi slavă de la Tatăl către Fiul Său. Astfel a fost
împlinită în cele din urmă rugăciunea pe care Moise o făcuse cu atâtea sute de ani mai
înainte, El stătea pe „muntele cel bun”, în mijlocul moştenirii poporului său şi mărturisea
despre Acela care este esenţa tuturor făgăduinţelor lui Israel. Aceasta este ultima scenă
descoperită privirilor oamenilor, din viaţa acestui bărbat atât de onorat de cer. — Patriarhi şi
profeţi, 479.
Ana
Exemplul Anei este o încurajare pentru fiecare mamă — De la Silo, Ana s-a întors
liniştită acasă, la Rama, şi l-a lăsat pe copilul Samuel pentru a fi educat în vederea slujbei în
casa Domnului, sub conducerea marelui preot. Ea îl învăţase pe copil, încă de la primele
licăriri ale minţii, să-L iubească şi să-L onoreze pe Dumnezeu şi să se socotească
proprietatea Domnului. Prin toate cele cunoscute din jurul lui, ea căutase să-i înalţe
gândurile spre Creator. Când a fost despărţită de copil, iubirea ei nu a încetat. În fiecare zi,
el era obiectul rugăciunilor ei. În fiecare an, îi lucra cu mâna ei o hăinuţă şi când, împreună
cu soţul ei, urca la Silo ca să se roage, îi dădea copilului această amintire a iubirii ei. Fiecare
fir din hăinuţă era împletit cu o rugăciune ca el să fie curat, nobil şi sincer. Ea nu a cerut în
rugăciune mărire lumească pentru fiul ei, dar a stăruit cu toată râvna ca el să ajungă la
mărirea aceea pe care o preţuieşte Cerul — să-L onoreze pe Dumnezeu şi să fie o
binecuvântare pentru semenii lui.
Ce răsplătire a avut Ana! Ce încurajare spre credincioşie este exemplul ei! Fiecărei mame
i-au fost încredinţate ocazii de o valoare ce nu poate fi măsurată şi interese nemărginit de
scumpe. Cercul modest de activitate şi îndeplinirea unor datorii fără strălucire, pe care multe
femei le privesc ca pe o sarcină obositoare, trebuie să fie socotite ca o lucrare nobilă şi
măreaţă. Este privilegiul mamei să devină o binecuvântare pentru omenire prin influenţa ei,
iar îndeplinirea acestei îndatoriri va aduce bucurie propriei inimi. Ea poate să netezească
drumul care, prin soare şi umbră, duce spre înălţimi măreţe. Mama poate nădăjdui să
formeze caracterul copiilor ei după chipul divin, numai atunci când ea însăşi caută să
urmeze în propria viaţă învăţăturile Domnului Hristos. Lumea e plină de influenţe
dăunătoare. Moda şi moravurile exercită o mare putere asupra tineretului. Dacă mama este
delăsătoare în ce priveşte datoria ei de a-i învăţa, îndruma şi înfrâna pe copii, ei vor accepta
de la sine răul şi se vor îndepărta de bine. Fiecare mamă să se înfăţişeze cât mai des înaintea
Mântuitorului cu rugăciunea: „Învaţă-ne ce să păzim cu privire la copil şi ce avem de făcut!”
Să ia seama la îndrumările date de Dumnezeu în Cuvântul Său şi va primi înţelepciune, după
cum va avea nevoie. — Patriarhi şi profeţi, 572, 573,
Ana a fost o femeie a rugăciunii — Ana nu i-a adus niciun reproş soţului ei pentru
căsătoria lui neînţeleaptă. Ea a mers la Tatăl ei ceresc cu durerea pe care nu putea să o
împărtăşească niciunui prieten de pe pământ şi a cerut mângâiere de la Acela care a spus:
99