Rugăciune

Rugăciune
Capitolul 13 — Oameni al Rugăciunii
Enoh
Rugăciunea a fost respiraţia sufletului său — Printr-o astfel de comuniune cu
Dumnezeu, Enoh a ajuns să reflecte din ce în ce mai mult chipul divin. Faţa lui radia de o
lumină sfântă, aceeaşi lumină care a strălucit pe chipul Domnului Isus. După ce revenea din
aceste perioade de comuniune divină, chiar şi cei nereligioşi vedeau cu uimire amprenta
Cerului pe chipul lui.
Odată cu trecerea secolelor, credinţa lui a devenit tot mai puternică şi iubirea lui tot mai
arzătoare. Pentru Enoh, rugăciunea era ca o respiraţie a sufletului. El trăia în atmosfera
cerului. — Slujitorii evangheliei, 52.
Chinuit de creşterea stricăciunii celor nelegiuiţi şi temându-se ca nu cumva necredinţa lor
să slăbească respectul lui faţă de Dumnezeu, Enoh a evitat legătura continuă cu ei şi a
petrecut mai mult timp în singurătate, consacrându-se meditaţiei şi rugăciunii. Astfel, el
zăbovea înaintea Domnului, căutând o cunoaştere mai clară a voii Sale, ca să o poată
împlini. Pentru el, rugăciunea era respiraţia sufletului. El trăia chiar în atmosfera cerului. —
Patriarhi şi profeţi, 85.
Enoh a umblat cu Dumnezeu prin rugăciune — Aş dori să întipăresc în mintea celor
care lucrează pentru Dumnezeu marea nevoie a rugăciunii continue şi stăruitoare. Ei nu pot
să stea pe genunchi tară încetare, dar pot să îşi înalţe inima spre Dumnezeu. Aceasta a fost
modalitatea în care Enoh a umblat cu Dumnezeu. — The Review and Herald, 10 noiembrie,
1885.
În timp ce suntem angajaţi în lucrarea noastră zilnică, ar trebui să ne înălţăm sufletul
către Cer, în rugăciune. Aceste cereri tăcute se vor înălţa ca fumul de tămâie înaintea
tronului harului, iar duşmanul va fi pus în încurcătură. Creştinul a cărui inimă este îndreptată
în felul acesta spre Dumnezeu nu poate să fie biruit. Niciun lucru rău nu poate să-i distrugă
pacea. Toate făgăduinţele din Cuvântul lui Dumnezeu, toată puterea harului divin, toate
resursele lui Iehova sunt promise pentru asigurarea eliberării lui. Astfel s-a întâmplat când
Enoh a umblat cu Dumnezeu. Dumnezeu a fost cu el, un ajutor prezent în vreme de nevoie.
— Solii pentru tineret, 249.
Oamenii îl căutau pe Enoh pentru rugăciune — Enoh a ajuns un predicator al
neprihănirii, făcându-le cunoscut oamenilor ce îi descoperise Dumnezeu. Aceia care se
temeau de Domnul îl căutau pe acest om sfânt pentru ca ei să le împărtăşească învăţăturile şi
rugăciunile lui. — Patriarhi şi profeţi, 86.
Cu cât activitatea lui Enoh era mai intensă, cu atât rugăciunile lui erau mai
fierbinţi — Enoh a menţinut cu stăruinţă comuniunea cu Dumnezeu, în mijlocul unei vieţi
de muncă activă. Cu cât activitatea lui era mai intensă şi mai presantă, cu atât rugăciunile lui
93